Mijloace de transmitere a informației către elevi

1. Conceptul de mijloc de învățământ

Comunicarea didactică nu se reduce la o simplă transmitere de cunoștințe, ci implică o stimulare psihologică permanentă și de mare adâncime a elevilor. Să nu uităm că educația își propune integrarea socială și profesională a tinerilor și din acest considerent trebuie să se raporteze la repere sociale și culturale.

Comunicarea didactică se dovedește astfel mai complexă decât transmiterea de informații, transformându-se în demonstrare, raportare nemijlocită la natură și la viața socială. În efortul de deschidere cognitivă și psihosocială, profesorul se străduiește să-i apropie pe elevi de obiecte, în forma lor concretă. El se străduiește, în acest sens, să le dezvolte capacitatea de a recepta abstracții, dar și de a recepta nemijlocit forme și relații. Se poate aprecia, în consecință, că profesorul vizează capacitatea elevilor de a percepe corect și de a reprezenta corect. El își însoțește în acest sens discursul abstract apelând la imagini, sunete, mișcare. Obiectele demonstrative prezente în majoritatea activităților didactice presupun utilizarea unor mijloace de învățământ.

Remarcând potențialul mijloacelor de învățământ de a asigura o bază perceptiv-senzorială și reprezentări adecvate pe întreg parcursul procesului de educație, pedagogii evidențiază capacitatea mijloacelor de învățământ de a asigura o calitate sporită demersului didactic, stimulând circulația informațiilor, selectarea și conținuturi de către elevi (mijloacele de învățământ - n.n.) reușesc să le trezească interesul, să-i sensibilizeze, să-i stimuleze și să le impulsioneze activitatea, mărind considerabil gradul lor de participare în activitățile instructiv-educative.

Mijloacele tehnice sunt considerate, de regulă, o componentă de bază a activității educative; calitatea lor de instrument are ca efect principal creșterea rolurilor în cadrul comunicării educaționale. Se poate, de altfel,ușor demonstra că multe dintre activitățile didactice nu se pot desfășura într-o formă modernă, dacă nu se pot utiliza mijloace de învățământ. Calitatea procesului de învățământ depinde de cele mai multe ori de utilizarea într-o măsură tot mai mare a unor mijloace de învățământ moderne, inclusiv a unor echipamente tehnice și electronice sofisticate, de unde tendința de creștere a costurilor activităților școlare.

Problematica mijloacelor de învățământ interferează cu cea a metodelor de predare și învățare și mai ales cu conceptele tot mai mult folosite de tehnica modernă și tehnica electronică. Mult timp tehnica s-a dezvoltat în afara școlii, dezvoltarea materialelor de stocat informații începând cu picupurile, magnetofoanele, radioul și televiziunea și terminând cu tehnica electronică. Ele au pătruns pe neașteptate în aproape toate activitățile educative, transformând radical nu numai mediul, ci și natura procesului de învățare. Deși uneori sunt înțelese ca aspecte colaterale ale metodelor de învățământ, rolul lor a crescut atât de mult în ultimele decenii, încât impun o analiză separată. Într-adevăr, în timp ce metodele de învățământ se raportează la teorii psihosociologice și îndeosebi la aspecte gnoseologice și metodologice, păstrându-și o poziție respectabilă în cadrul teoriei de factură filosofică, mijloacele de învățământ s-au dezvoltat ca o componentă a tehnicii, reprezentând un efect oarecum indirect al expansiunii electronicii contemporane.

Comunicarea educațională subliniază importanța contextului pedagogic, al stării la care se află la un moment dat instituția de învățământ, agenții ei, elementele de ordin tehnic corelându-se permanent cu cele de ordin psihologic. Se cristalizează astfel un consens între teoreticienii utilizării mijloacelor de învățământ încomunicarea educațională (Briggs, Gagne, Bocoș etc.), în privința faptului că decizia de alegere a unor mijloace de învățământ are ca punct de plecare stimuli prezenți în activitatea didactică. Pentru a lua o decizie pertinentă considerăm utilă corelația dintre tipurile de stimuli și opțiunile pentru mijloacele de învățământ, așa cum rezultă acestea din tabelul propus de teoreticienii menționați mai sus.