Modalități de dezvoltare a calităților motrice - rezistența la elevii din ciclul primar

Prin calitati motrice se inteleg capacitatile organismului uman de a efectua acte sau actiuni motrice cu indici corespunzatori de rapiditate (viteza), de coordonare (indemanare), de actionare (mentinere, impingere, tractiune, deplasare) asupra unei rezistente (forta), ca si de a presta un effort pe o durata cat mai lunga (rezistenta).

Rezistenta sub aspect fizic, este o calitate motrica usor perfectibila, ca urmare a a efectuarii sistematice continue si dupa reguli a unor exercitii fizice specifice.

Rezistenta este capacitatea organismului de a efectua un lucru mechanic de o anumita intensitate, o perioada de timp cat mai indelungata, fara scaderea eficientiei activitatilor. (A. Demeter – 1981, A. Nicu – 1996). Capacitatea psiho-fizica a organismului individului de a face fata oboselii specifice activitatilor depuse. (A. Dragnea – 1991).

Dupa modul in care se manifesta rezistenta in activitatea de educatie fizica, rezistenta poate fi locala (segmentara) dar si generala, care este cel mai des intalnita, aceasta depinzand de gradul de dezvoltare a capacitatii marilor functiuni ale organismului: cardio-vascular si respirator, precum si a celorlalte functiuni ale organismului implicate in efectuarea diferitelor categorii de efort. In realizarea eforturilor de intensitate mica sau medie, dar cu un volum mare, esential este nivelul de manifestare a calitatilor de vointa, perseverenta si darzenie.

Principalul factor care limitează manifestarea rezistenţei un timp cât mai îndelungat îl constituie oboseala. Oboseala se caracterizează prin scăderea temporara a capacităţii de lucru a organismului prin creşterea dificultăţilor de a continua efortul dat (activitatea motrică) cu aceeaşi intensitate, in acelaşi ritm, cu aceeaşi precizie si amplitudine.

După cum afirmă unii specialişti, capacitatea de lucru a sistemului nervos central este veriga principală in lanţul de procese care determină apariţia mai devreme sau mai tarziu a oboselii. Deci, oboseala reprezintă factorul de bază care are influenţe limitative asupra rezistenţei. Ca urmare, numai efortul efectuat pană la oboseală şi încercările de a o invinge, pot grăbi procesul de dezvoltare a rezistenţei.

Cei mai importanti factori de care depinde rezistenta sunt:

- nivelul de dezvoltare si posibilitatile aparatelor cardio-vascular si respirator;

- calitatea metabolismului si a glucidelor din organism;

- nivelul la care sistemul nervos central realizeaza coordonarea activitatii aparatului locomotor si a functiilor vegetative;

- calitatea proceselor volitive, cu ajutorul carora se poate continua efortul;

- relatia dintre pauza si efort in cadrul desfasurarii activitatilor motrice.

La scolarii mici, formele de rezistenta care se preteaza a fi dezvoltate sunt: rezistenta generala la eforturi aerobe si rezistenta musculara locala.

Un exercitiu fizic dezvolta rezistenta daca are urmatoarele caracteristici:

- structura cunoscuta si bine insusita de copil;

- volum (durata, numar de exercitii) care sa determine o stare de oboseala , deci se va actiona cu volume de valori medii sau mari;

- intensitatea eforturilor (tempoul de executie) este moderata (2/4)

- pauza dintre repetari nu trebuie sa asigure refacerea totala a capacitatii de effort (pulsul si frecventa respiratory nu revin la valorile anterioare efortului);

- regimul de lucru poate fi continuu sau pe serii. La elevii din clasele I-IV, tinand seama de durata si frecventa lectiilor cat si a capacitatii de adaptare si refacere, se recomanda lucrul pe serii;

- factorii de progresie in programarea exercitiilor de rezistenta sunt durata efortului si scurtarea pauzelor dintre serii. La copiii din ciclul primar, factorul de progresie il va constitui durata efortului.

De regula, la nivelul acestor subiecti, exercitiile de rezistenta sunt libere, fara a apaela la manevrari de obiecte care pot intrerupe sau reduce durata efortului.