Omul - Model General

Inca din cele mai vechi timpuri au aparut intrebari cu referire la fiinta umana, la ce diferentiaza omul de celelalte vietuitoare, si o data cu intrebarile au venit raspunsurile. Raspunsuri care mai de care mai elaborate. In paginile ce urmeaza am incercat sa realizez o antologie ce cuprinde cele mai apreciate raspunsuri la astel de intrebari, si o data cu acesta si modelul general uman.

Oamenii au trait din totdeauna in comunitati mai mici sau mai mari care au ajuns sa se organizeze in state. Ca fiinta inzestrata cu ratiune omul are puterea, cel putin teoretic, de a decide daca sa accepte sau nu societatea. El poate trai solitar sau in colectivitate. Judecand la extreme, doua pozitii s-au nascut de aici, exemplificate prin Aristotel si Ronsseau.

Aristotel considera sociabilitatea ca fiind trasatura esentiala a omului, de aceea omul este fiinta sociala (zoon politikom) si se supune statului care este “anterior” individului.

Rousseau, din potriva, crede ca sociabilitatea nu e o proprietate definitorie a omului. Totusi oamenii traiesc in comunitati; daca e asa cum spune Rousseau nu ar fi mai firesc sa traiasca fiecare in legea lui?

Ganditori precum Th. Mobbes, John Locke, J. J. Rousseau au imaginat o stare naturala in care oamenii traiau astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spune Mobbes, in acea stare a materiei fiecare se afla intr-unn razboi continuu cu ceilalti (bellum onnium contra annes); urmandu-si propriile interese, oamenii nu tineau seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupuss). In acea stare individual se simtea in nesiguranta, viata si bunurile ii erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele drepturi, sa formeze o comuniune care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptatile unuia fata de altul. Ei au acceptat asadar, un fel de pact sau contract social prin care au autorizat o persoana sau un grup de prieteni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti. Astfel a luat nastere statul. Aceasta este teoria contractualismului social intresarita cumva in antichitate de un filosof precum Epicur, iar apoi expusa in forma ei completa de Th. Mobbes si reluata de J. Rousseau, dupa cum reiese din lucrarea sa “contractul social”.

Ganditorii mai sus mentionati cred, asadar, ca oamenii sunt anteriori statului. Ei se subordoneaza acestuia dar nuu in mod absolut ci in masura in care acest lucru a fost cuprins in contractul original. Daca statul isi depaseste prerogativele, omul nu mai este obligat sa i se supuna. Oamenii au de la natura anumite drepturi; orice contract ar incheia, ei nu renunta la libertatea lor, la dreptul de a avea proprietate, ori la cela de a-si cauta fericirea. Aceste drepturi apartin oamenilor in mod necesar si nici o organizare soviala nu le-ar putea nega.

Aristotel spunea ca omul este un animal social, ca se poate dezvolta numai intr-o societate, care este singurul mediu propice, conditie ”sine qua non” de realizare a umanului. El sustinea : ’complete humanitas implies civitas’. El pleaca de la faptul ca oamenii nu sunt indivizi izolati ci, din potriva, omul este din natura uun animal social, iar omul “antisocial” ar fi, prin urmare ori “supraom” ori fiara.