Organizarea educației

ÎNTRODUCERE

Actualitatea temei Elaborarea şi dimensionarea conţnuturilor curriculare constituie provocări tot mai mari pentru învăţământ. Caracteristicile actuale şi de perspectivă ale dezvoltării sociale şi culturale impun o asemenea structurare incât aceste conţinuturi să fie deschise şi permeabile la noile elemente ale cunoaşterii si experienţei umane. In conţinuturile curriculare trebuie realizat de aceea un echilibru între ceea ce este constant şi general în cunoaştere şi ceea ce este perisabil, efemer.

Centrarea pe coduri de referinţă şi interpretare (concepte, teorii, metodologii etc) asigura perenitatea şi consistenţa, în vreme ce selectarea unor elemente conjuncturale, contextuale asigura aplicabilitatea şi eficienţa.

Actualitatea temei rezultă şi din studiul problematicii curriculumului, dar şi din practica didactică, de inspecţie şcolară şi de cercetare pedagogică. Având în vedere interesul major acordat în prezent elaborării unei teorii şi metodologii a curriculumului menite să contribuie la creşterea eficienţei activităţii de proiectare pedagogică într-o societate democratică, este evidentă importanţa temei în contextul actualelor evoluţii ale ştiinţelor educaţiei.

Conţinuturile procesului instructiv-educativ sunt selectate din intreg patrimoniul cultural al omenirii şi include un trunchi de cunoştinte comune, care poate fi identificat cu educaţia generală (şcoala generală). Acest trunchi comun presupune abordarea ansamblului de valori esenţiale pentru dezvoltarea personalităţii unui individ în conformitate cu idealul educaţional.

Gradul de cercetare a problemei este identificat printr-o analiză profundă a lucrărilor, articolelor, dicţionarelor publicate în România şi în alte ţări, cu accent pe

analiza celor publicate în România.

Dintre cercetările efectuate în România ne-am oprit asupra celor realizate de Nicolae Creţu, Viorel Nicolescu, Nicole Sacaliş, I. Gh.Stanciu, Constantin Cucoş, Ion Albulescu, Eugen Noveanu, Gabriel Albu, Emil Stan, Sorin Cristea.

Cercetările pe plan internaţional evidenţiază abordări variateşi consistente în ceea ce priveşte conceptul de curriculum (R. Tyler, J. C. Van Bruggen, D. Walker, M. F. Klein, R. Seguin, L. D’Hainaut, R. Legendre, A. Glatthorn). La nivel conceptual şi strategic cercetările în domeniul elementelor curriculumului oferă rezultate concludente concretizate în teorii şi modele evaluative (D.L. Stufflebeam, X. Roegiers, D. T. Cambell, G. Figari

Cercetarea domeniului proiectării curriculumului din România (Al. Crişan, C. Creţu, D. Potolea, M. Niculescu, S. Cristea, M. Stanciuşi alţii)şi Republica Moldova (Al. Crişan, Vl. Guţu, N. Bocun, A. Răileanu, L. Papuc, I. Negură şi alţii) relevă preocuparea pentru conceptualizarea unor documente curriculare în acord cu politica educaţională

Problema cercetării constă în perspectiva interesului major acordat în prezent elaborării unei teorii şi metodologii a curriculumului menite să contribuie la creşterea eficienţei activităţii de proiectare pedagogică într-o societate democratică.

Obiectul cercetării îl constituie conţinuturile educaţiei în contextul dezvoltării teoriei şi metodologiei curriculumului.

Scopul cercetării constă în identificarea şi analiza metodelor de organizare a conţinuturilor educaţiei din perspectiva evoluţiei teoriei şi metodologiei curriculumului.

Ipoteza cercetării. Analiza sincronică şi diacronică a a conţinuturilor educaţiei va oferi noi deschideri şi orientări în dezvoltarea teoriei şi metodologiei curriculumului:abordarea monodisciplinară, intradisciplinară şi interdisciplinară; centrarea pe experienţele celui ce învaţă; creşterea rolului metodelor active şi interactive; centrarea pe valorile democratice.

Obiectivele cercetării:

1. Analiza retrospectivă a cercetărilor şi studiilor referitoare la conţinuturile educaţiei;

2. Identificarea criteriilor şi instrumentarului de selecţie şi analiză a organizării conţinuturilor