Particularitățile dezvoltării psihice în perioada tinereții

Introducere

Activitatea psihică a omului adult nu este gata constituită în momentul naşterii sale. Ea este produsul unui complex proces evolutiv, de-a lungul vieţii individului (dezvoltare ontogenetică). Fiinţa cu desăvârşire neajutorată în momentul naşterii, copilul se dezvoltă neîncetat, parcurgând o serie de etape, cu particularităţi anatomo-fiziologice şi psihologice distincte. Dezvoltarea organismului uman se desfăşoară pe mai multe paliere, dar cu toate acestea este unitară, determinând evoluţia individului în ansamblul său.

Astfel putem vorbi despre o:

- dezvoltare fizică, ce reuneşte modificările în lungime, greutate, modificările structurii şi funcţiei creierului, inimii, altor organe interne; modificările scheletului şi musculaturii, care afectează abilităţile motorii; aceste modificări exercită o influenţă majoră atât asupra intelectului cât şi asupra personalităţii – de exemplu: un copil cu handicap auditiv suferă de întârziere în dezvoltarea limbajului;

- dezvoltare psihică, cu accent pe dezvoltarea cognitivă – apar modificări la nivelul percepţiei, învăţării, memoriei, raţionamentului, limbajului etc;

- dezvoltare psihosocială: cuprinde modificările ce apar la nivelul personalităţii ca urmare a interacţiunii individului cu ceilalţi.

Unii cercetători reduc dezvoltarea psihică la simple acumulări graduale şi continue; copilul apare în această optică “un adult în miniatură”. Programele de instruire şi educare sunt gândite astfel, prin simpla “reducere de scară”. În realitate, procesul dezvoltării trebuie privit dialectic: pante rapide de evoluţie alternează cu paliere de echilibru, acumulări graduale duc cu timpul la schimbări calitative. Primul pas independent, primul cuvânt rostit, prima operaţie mintală sau primul raţionament verbal sunt pregătite prin progrese cantitative lente, dar odată apărute ele marchează adevărate noduri în evoluţia ascendentă a copilului.

Dezvoltarea psihică - constă în ansamblul schimbărilor succesive şi coerente, al transformărilor cantitativ-calitative implicate în procesul de formare a funcţiilor psihice şi al trăsăturilor de personalitate de-a lungul perioadei copilăriei şi adolescenţei.

Dezvoltarea în plan psihologic, înseamnă formarea proceselor şi însuşirilor psihice, precum şi restructurarea lor pe parcursul întregii vieţi la “nivele funcţionale” tot mai înalte.

Printre cuceririle importante ale psihologiei moderne se numără şi sublinierea dimensiunii genetice (evolutive) a psihicului. Fiecare secvenţă a dezvoltării psihice trebuie privită concomitent ca rezultantă a etapelor anterioare şi ca premisă a celor viitoare. De altfel, fără cadrul oferit de ideea evoluţiei şi de procesul evolutiv, conştiinţa umană ar apărea drept un miracol. La nivel individual, psihogeneza se înscrie într-un cadru socio-cultural în care sunt rezumate, selectate şi condensate rezultatele întregii dezvoltări istorice. Dezvoltarea ontogenetică beneficiază astfel de moştenirea social-istorică în măsură să accelereze procesul formativ.

Particularităţile dezvoltării psihce

Dezvoltarea psihică se realizează sub influienţa a trei factori: ereditatea, educaţia şi mediul. Dezvoltarea psihică nu este un concept unitar aşa că se pot constata două tipuri de decalaje în dezvoltare:

- transversal – la aceeaşi vârstă cronologică, gradul de dezvoltare al fiecărui palier sau aspect de dezvoltare este diferit;

- orizontal – în cadrul aceluiaşi gen de activitate psihică sau palier al dezvoltării, acelaşi gen de activitate psihică se poate manifesta diferit la vârste cronologice diferite în funcţie de conţinuturi diferite.

De aceea s-a lansat problema stadiilor dezvoltării. Această problemă este una actuală şi destul de controversată. Perspectiva genetică propune termenul de stadiu genetic, cea psihoindividuală, pe cea de stadiu de vârstă. Disputele care s-au ivit vizează:

- acceptarea conţinutului psihic al fiecărui stadiu de dezvoltare;

- precizarea mecanismelor care susţin acest conţinut;

- stabilirea stadiilor genetice (din perspectiva procesualităţii psihice este vorba de stadii cognitive, afective, moral-sociale) şi a celor de vârstă (conform abordării transversale interesată de unitatea deverselor aspecte ale vieţii psihice într-o anumită etapă).

Dificultăţile de suprapunere a stadiilor genetice şi a celor de vârstă survin din următoarele:

- stadiul de vârstă nu este identic, nu se suprapune exact pe stadiile de dezvoltare ale diverselor procese psihice;

- există un decalaj de dezvoltare, chiar între ritmurile de dezvoltare ale proceselor psihice, decalaj datorat ritmurilor diferite de derulare;

- vârste cronologică nu corespunde cu cea biologică şi nici cu cea psihică;

- vârsta psihică poate fi diferită pentru aspecte psihice diferite, chiar dacă momentul cronologic este acelaşi.