Plan de Consiliere pentru Familiile cu Copii cu CES

Adolescenţii cu părinţi plecaţi la lucru în străinătate

Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară, cu sau fără contracte de muncă, reprezintă o categorie expusă riscurilor şi situaţiilor de pericol, care duc în ultimă instanţăla încălcarea şi nerespectarea drepturilor acestora.

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi dintre români să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur, cîştigurile obţinute sînt importante atît pentru familie cît şi pentru economia românească, însă această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi destrămarea familială şi „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologice grave în timp pentru aceştia.

Părinţii copiilor fac parte din categorii diverse: oameni aflaţi sub limita sărăciei, oameni care trăiesc din ajutoare sociale, oameni care îşi doresc mai mult, care vor să le asigure o bunăstare materială copiilor şi posibilităţi de dezvoltare conforme cu secolul în care trăim.

Privarea de afecţiunea şi supravegherea părintească îi fac pe aceşti copii să devină vulnerabili în plan afectiv – motivaţional, riscand să abandoneze şcoala, începand să absenteze de la şcoală, devenind indisciplinaţi, diminuandu-şi performanţele la învăţătură, suferind deviaţii de comportament, ori fiind atraşi de alti tineri să comită fapte care nu corespund normelor aprobate de societate.

Consilierea copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate se va avea în vedere desfăşurarea de activităţi de consiliere individuală şi de grup prin care să vină în sprijinul elevilor, familiilor acestora şi cadrelor didactice.

Implicarea elevilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate într-un program de consiliere şi de socializare în vederea ameliorării problemelor de dezvoltare cu care se confruntă, precum şi a intergrării lor şcolare şi sociale optime, poate conduce la acceptarea mai uşoară de către aceştia a faptului că părinţii lor sunt plecaţi, prevenindu-se astfel situaţiilede eşec şcolar, abandon şcolar, refugiul în băuturi alcoolice, droguri, implicarea copiilor în activităţi ilicite ale bandelor de cartier, instalarea şi dezvoltarea unor potenţiale tulburări psihice.

Prin consilierea psihologică (individuală şi de grup) a beneficiarilor se vor obţine următoarele beneficii: clarificarea situaţiilor de criză, rezolvarea tensiunilor si a conflictelor interne şi asistarea copiilor în rezolvarea problemelor emoţionale/comportamentale cu care se confruntă, în vederea soluţionării lor adecvate.

Lipsa intervenţiei conduce inevitabil la accentuarea problemelor şi la actualizarea lor, necesitând intervenţia unei echipe interdisciplinare: psiholog, psihiatru, medic, consilier şcolar, poliţist etc. În felul acesta pot fi prevenite situaţiile în care copiii ar fi abuzaţi fizic, verbal sau emoţional de către cei cu care ar trebui să le poarte de grijă.

Iată câteva din consecinţele care derivă din despărţirea temporară a familiei:

- copilul se simte abandonat, părăit, dorul de părinţi îl face să se insingureze, să se izoleze;

- devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptae;

- îşi neglijează pregătirea pentru şcoală;

- poate intra în grupuri periculoase;

- simte nevoia să le arate colegilor că nu le este inferior şi încearcă să epateze prin diverse gesturi, mai ales dacă părinţii îi trimit bani;

- situaţia este şi mai gravă dacă traversează adolescenţa, la problemele vârstei adăugându-se şi problemele despărţirii de părinţi;

- au fost cazuri extreme când copiii au fugit de la persoanele în grija cărora au fost lăsaţi;

- lipsa afectivităţii parentale poate avea consecinţe pe termen lung, poate influenţa dezvoltarea normală a copilului, atât în privinţa dezvoltării fizice, cât şi celei psihice;

- pot ajunge să fie supuşi unor abuzuri din partea adulţilor;

- risc de consum de droguri;

- lipsa posibilităţii de a se consulta cu cineva în luarea unor decizii importante;

- copiii pot ajunge să aibă comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta de copil;

- de multe ori s-a întâmplat ca familia să se destrame, de aici decurgând o altă serie de efecte negative asuora copilului.

- unii părinţi se marginesc să trimită bani din când în când, considerând ca în acest fel şi-au indeplinit statutul de părinte;

- se întâmplă că familia la care rămâne copilul să fie interesată doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lăsând libertate totală copilului;

- există cazuri şi mai grave, când aceşti copii sunt părăsiţi total.

În ultimul timp problema copiilor cu părinţii plecaţi pentru a munci în străinătate a intrat în atenţia forurilor responsabile şi a opiniei publice. Şcoala, instituţiile pentru protecţia drepturilor copilui au început să-şi facă simţită prezenţa.

Astfel există parteneriate între şcoli şi alte instituţii care au ca scop susţinerea din toate punctele de vedere a acestor copii. În alte unităţi de învăţământ s-au organizat după terminarea cursurilor, programe de pregătire a lecţiilor. Li se oferă asistenţă psiho-pedagogică ori de câte ori este nevoie. Acolo unde există psihologi, aceştia îi consiliează dacă este cazul.

Familiile care au în grijă astfel de copii trebuie să ştie că pot apela oricând la consilierul şcolar, pot beneficia de servicii de consiliere şi orientare şi centre de zi. Cu toate acestea trebuie să recunoaştem că lipsa părinţilor nu poate fi suplinită de nimeni şi nimic. Ei sunt cei care pot face cu adevărat un copil fericit.