Plan remedial tulburări de coordonare motorie

I. Informații de bază

Numele copilului: CHINDEA FABIAN

Sex: M

Grădinița P.P. nr. 2 Alba Iulia

Diagnostic: tulburări de coordonare motorie (dispraxia), diagnosticat în scrisoarea medicală nr.1848/10.07.2012

Educatoare: STAN LOREDANA / BUDA COSMINA

Perioada de desfășurare: an școlar 2013 - 2014 (grupa mijlocie)

cu posibilitate de prelungire în următorul an școlar

II. Starea actuală a copilului

Sector de referință: afectarea capacității creierului de a planifica și urma secvențe ale mișcărilor.

Motiv de referință: Copiii cu această tulburare pot efectua toate mișcările normale, posedă inteligență medie sau mai înaltă decât medie, dar, deseori, sunt considerați retardați din cauza planificării și coordonării motorii insuficiente.

Consecințele dispraxiei sunt diverse și țin de abilitățile copilul de a acționa acasă, la grădiniță sau în orice alt context social; depind de gradul de gravitate a acesteia și se manifestă pe următoarele paliere ale dezvoltării:

- motricitate grosieră (generală): abilități sportive foarte reduse, stângăcie generalizată, echilibru precar, coordonare deficitară a părților corpului și a mișcărilor, împiedicând, astfel, formarea unor deprinderi, cum ar fi mersul pe bicicletă, înotul. Pentru a se mișca ușor, acești copii au nevoie de foarte multă informație senzorială, au tendința de a sparge obiecte și nu fac față lucrului manual și jocurilor organizate.

- motricitatea fină: pot avea dificultăti la scris, desenat sau copiat. Scrisul de mână este afectat, adesea din cauza strângerii și apăsării exagerate a creionului și de incapacitatea de a controla traseul acestuia; uneori scrisul este ordonat, dar extrem de lent, reducând volumul sarcinilor pe care pot să-l realizeze într-un timp dat;

- organizarea și autoorganizarea activității: copilul dispraxic are nevoie de mult timp pentru a se îmbrăca/dezbrăca și a se organiza dimineața, a mânca, a merge la plimbare etc.; are dificultăți în a-și găsi lucrurile sau în a-și aminti ce obiecte îi sunt necesare pentru o anume activitate;

- vorbirea și limbajul: dispraxia poate fi asociată cu deficit și dezordine a capacităților de vorbire expresivă, de așezare a cuvintelor în propoziții, de articulare corectă a sunetelor.

III. Semne (indicatori) de avertizare. Comportamentul copilului:

- începe anevoios o activitate;

- se observă coordonarea proastă a mișcărilor: de ex., copilul este capabil să prindă mingea, dar

o face cu mișcări exagerate;

- manipulează stângaci obiectele;

- obosește repede;

- dificultăți de adaptare la rutina grădiniței;

- îi este dificil să folosească diverse dispozitive la construirea din cuburi;

- are probleme de coordonare și echilibru: deseori poate să atingă din greșeală obiectele din încăpere sau să le dea jos;

- ezitări la activitățile și jocurile care implică abilitățile de motricitate grosieră;

- îmbrăcare înceată, copilul nu își poate lega șireturile;

- scris de mână abia lizibil;

- probleme cu coordonarea cuțitului și a furculiței;

- apariția simptomelor fizice, cum ar fi dureri de cap, stări de rău.

IV. Capacități, competențe, abilități, lacune, slăbiciuni, nevoi

Dispraxia afectează progresul (pre)școlar al copilului la diferite nivele:

o dificultățile de organizare și autoorganizare se extind și asupra gândirii și planificării și dezorganizează învățarea;

o copilul dispraxic poate avea multe informații, dar nu le poate organiza logic și cu sens;

o are capacitate limitată de concentrare și abilități de ascultare reduse;

o manifestă incapacitate de a-și aminti mai mult de două-trei instrucțiuni odată;

o finalizare întârziată a sarcinilor de lucru în clasă;

o desene și abilitate de copiere insuficient maturizate;

o atenția deficitară este adeseori asociată cu dispraxia, dar este greu de stabilit, dacă sunt dificultăți de concentrare sau este vorba de evitarea sarcinilor dificile;

o frustrarea și stima de sine scăzută generează izolare și diminuarea motivației și interesului pentru învățare; au tendința de a se supăra repede și de a-și arăta sentimentele; sunt timizi și nesiguri când au de realizat activități motrice noi - se tem de eșec;

o imaturitatea afectivă însoțește de multe ori dispraxia și se manifestă prin stângăcie și infantilism în abordarea sarcinilor de învățare, dar și în relațiile cu colegii și adulții din preajmă, incapacitatea de a stabili relații cu alți copii.

Obiectivele programului

- planificarea activităților pe etape succinte, clare, succesive;

- alegerea temelor, jocurilor didactice, manipulative, care generează un interes ridicat;

- începerea activităților cu manipularea obiectelor mai mari și mai grele, trecând apoi la cele mai mici și mai ușoare;

- acordarea permisiunii copilului de a se deplasa mai puțin și de a-și lua pauze la cerere;

- oferirea unui timp suficient pentru urmărirea mișcărilor altor copii înainte de a încerca să le execute el însuși;

- încurajarea copilul în efectuarea unei noi sarcini;

- stimularea îndeplinirii activității în mod independent, acordându-i ajutor doar la început;

- evidențierea și recompensarea cel mai mic progres, atragerea în activități de grup și în jocuri de învățare;

- comunicarea cu copilul va fi cu voce caldă, blândă, dar și insistentă în obținerea rezultatelor;

- evitarea comparațiilor între copii;

- lăudarea fiecărui efort, chiar și a realizărilor minore. Un copil cu dispraxie este obișnuit cu eșecul repetat: fiecare efort trebuie să le crească încrederea în sine. Când vor avea o părere mai bună despre ei, se vor relaxa și vor putea să învețe;

- alocarea unui timp suplimentar. Copiii cu dispraxie au dificultăți în procesarea informațiilor în timpul activităților, la nevoie beneficiind de timpul de odihnă.