Principiile Procesului de Învățământ

Semnificatia principiilor procesului de învatamânt

Principiile procesului de învatamânt sunt teze teoretice care exprima conditiile cele mai generale în care actiunea educativa a unui profesor poate avea asupra elevilor efectele instructive si formative scontate. Ele reprezinta totodata un ansamblu de idei de actiune pedagogica, derivate dintr-un complex de legi ale dezvoltarii, învatarii etc., calauzitoare pentru organizarea si conducerea activitatii didactice. Etimologia termenului (lat. princeps, primul, cel mai important) sugereaza ca este vorba despre adevaruri fundamentale, pe care urmeaza sa se sprijine toate rationamentele si deciziile unui profesor în legatura cu modul optim de a concepe si a conduce actiunea educativa din scoli, indiferent de situatia concreta cu care se confrunta. Principiile procesului de învatamânt mai sunt cunoscute si sub denumirea de „principii didactice”.

Functiile principiilor

Principiile procesului de învatamânt îndeplinesc functii de orientare, functii normative si prescriptive, dar si functii de reglare a activitatii didactice, în diferite contexte de realizare a ei. Principiile îndeplinesc o functie „orientativa”, întrucât din multitudinea de factori care pot influenta (în sens pozitiv, dar si negativ) desfasurarea procesului instructiv-educativ, ele îi indica pe cei care favorizeaza (înlesnesc) realizarea de catre elevi a finalitatilor instructiv-educative. Functiile normative si prescriptive decurg din faptul ca respectarea principiilor confera un caracter legitim interventiilor educative ale profesorului. În cazul respectarii lor, actiunile profesorului se fundamenteaza pe legitatile obiective care guverneaza fenomenul educatiei în scoli, si nu pe deciziile arbitrare ale unei persoane. În consecinta, din principiile procesului de învatamânt sunt deduse norme, reguli care prescriu comportamentele didactice acceptate în cadrul unei institutii scolare si care sunt considerate ca alcatuiesc modul legitim de actiune didactica a profesorului. Normele nu se identifica cu principiile, ci se fundamenteaza pe acestea. Sunt indicatii concrete pentru aplicarea principiilor didactice într-o situatie particulara. „Regulile didactice au o sfera de aplicabilitate limitata la anumite momente ale procesului învatarii, la conditiile specifice ale predarii unui obiect de învatamânt. De exemplu, principiul intuitiei formuleaza cerinta asigurarii bazei intuitive a învatamântului; pentru fiecare categorie de material intuitiv si pentru fiecare obiect de studiu exista reguli didactice care precizeaza modalitatile de realizare a acestei cerinte în conditiile concrete specifice fiecarei situatii” (Oprescu, N., 1977, p. 120). Faptul ca principiile procesului de învatamânt genereaza normele actiunii didactice reprezinta o forma de manifestare a normativitatii în educatie. Normativitatea educatiei decurge din faptul ca orice actiune educativa este orientata valoric pozitiv (de exemplu, nu-si merita numele de „educatie”, antrenamentul unor comportamente antisociale). Educatia este permanent judecata prin raportare la valorile pe care trebuie sa le realizeze. Principiile procesului de învatamânt exprima, nu numai principalii factori (conditii) care înrâuresc asupra procesului instructiv educativ, ci si principalele efecte posibile si de dorit ale acestui proces asupra fiintei umane (de exemplu elevi care sa posede cunostinte temeinice, sistematice, cu valoare aplicativa etc.) Aceste efecte dobândesc semnificatia de valori pedagogice caci, de exemplu, orice proces instructiv-educativ va fi apreciat în functie de temeinicia, gradul de sistematizare, caracterul aplicativ, caracterul constient (etc.) al

cunostintelor dobândite de elevii sai.

Functiile de reglare a activitatii didactice îndeplinite de principiile procesului de învatamânt se manifesta prin utilizarea acestor principii în calitate de criterii de (auto)apreciere calitativa a procesului instructiv-educativ. În masura în care o asemenea activitate s-a desfasurat în acord cu principiile procesului de învatamânt, se apreciaza ca ea a asigurat conditiile obligatorii pentru fi eficienta.

Evaluarea/autoevaluarea prestatiei unui profesor în fata elevilor sai se realizeaza, în primul rând, prin raportarea acesteia la exigentele sugerate de principiile procesului de învatamânt. Cautarea cauzelor eventualelor disfunctii începe prin verificarea masurii în care activitatea respectiva a asigurat efectiv conditiile cerute de principiile procesului de învatamânt. Principiile procesului de învatamânt indica aspectele esentiale ale procesului care trebuie sa-si orienteze activitatea de reglare a procesului instructiv-educativ.

Trasaturi caracteristice ale principiilor

Caracterul general al principiilor procesului de învatamânt se refera la faptul ca ele sunt valabile pentru toate actiunile instructiv-educative, indiferent de disciplina de învatamânt pe care o preda un profesor, ori de nivelul de vârsta al elevilor (de la învatamântul prescolar, pâna la învatamântul superior ori în activitatile cu adultii). Unii autori considera ca ele exprima conditiile primordiale pentru realizarea eficienta a oricarei activitati instructiv-educative, indiferent de natura obiectivului educativ ori de aspectul educatiei avut în vedere (educatia

intelectuala, morala, estetica etc.). Altii apreciaza ca se poate vorbi de principii specifice diferitelor laturi ale educatiei (educatia intelectuala, educatia morala etc.). Cei din urma opereaza o distinctie între asa-numitele „principii ale didacticii” referitoare la instruire si educatia intelectuala, si „principii ale educatiei”, referitoare la celelalte laturi ale educatiei, în afara de cea intelectuala. O examinare atenta a celor doua categorii de principii va conduce la concluzia ca, în mare masura, ele se suprapun, ceea ce pledeaza pentru un sistem unitar de principii care sa fundamenteze procesul de învatamânt în toate aspectele si laturile sale. (Dancsuly, A. 1979).