Probleme Psihologice Tipice ale Vârstei Preadolescenței și Adolescenței

Definitia psihologiei :

Psihologia – se defineste ca stiinta care studiaza, cu ajutorul unor metode obiective specifice, organizarea psihocomportamentala sub aspectul determinismului, mecanismelor si legilor devenirii si functionarii ei, in plan animal si uman, in unitatea contradictorie a individualului, particularului si generalului, universalului.

Psihologia umana – are la randul ei, o latura generala care ne ofera tabloul global al organizarii psihocomportamentale a omului normal (mediu), facand abstractie de : varsta, sex, context socio-cultural, ocupatie (profesie) e.t.c., si o latura particular-diferentiala, care se centreaza pe studiul si explicarea ipostazelor concrete in care se poate afla organizarea psihocomportamentala functie de : varsta, sex, mediu socio-cultural, activitate profesionala, nivel de dezvoltare, natura derivatiilor si tulburarilor patologice 1.

Adolescenta – definitie si caracterizare generala :

Adolescenta – etapa a vietii care se situeaza intre copilarie si varsta adulta (de la 12-13 la 18-20 de ani) 2.

Este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde schimbari : biologice, fizice, psihice, morale e.t.c., perioada a dezvoltarii , in care dispar trasaturile copilariei, cadand locul unor particularitati complexe si foarte bogate , unor manifestari psihice individuale specifice 3.

Sub raport psihologic se caracterizeaza prin hipersensibilitate, trecerea in stadiul superior al dezvoltarii intelectuale, cel al operatiilor formale, care permite o combinatorica abstracta si largeste posibilitatile gandirii teoretice si reflexive, prin expansiunea fanteziei si a sentimentelor odata cu aparitia unor conflicte motivationale si afective.

Adolescentul redescopera lumea, datorita posibilitatilor sale de interpretare si este intens

1- MIHAI GOLU – “Fundamentele psihologiei”, p.2 .

2- PAUL POPESCU - NEVEANU – “Dictionar de psihologie”, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, p.26.

3- ANCA DRAGU SI SORIN CRISTEA – “Psihologie si pedagogie scolara”, Ovidius University Press

Constanta, 2003, p.51.

preocupat de propriul sau destin.

Este etapa in care intervin indelungate si intense meditatii asupra valorilor. Se elaboreaza un sens de viata si dobandeste contururi conceptia despre lume si viata. Constiinta de sine se adanceste mult, sporesc eforturile de autocunoastere si autoproiectare 4.

Cuprinde doua faze :

- una timpurie intre 10-11/13-14 ani, perioada a transformarilor profunde fizice si fiziologice, a unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a copilului – numita preadolescenta.

- a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise, ce se caracterizeaza printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a personalitatii.

Preadolescenta – caracterizare generala :

Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie , mainile fiind mai lungi decat trunchiul, nasul disproportionat in raport cu fata, intreaga conformatie lasand impresia unei fiinte desirate.

Tinerele fete trec în această fază printr-o creştere accentuată şi câştigă 22 cm în înalţime. La băieţi creşterea poate începe ceva mai târziu, între 12 şi 16 ani şi este mai evidentă. Creşterea este uneori impetuoasă şi se însoţeşte de momente de oboseală, dureri de cap, iritabilitate.

Conduita generală capătă caracteristici de alternanţa între momente de vioiciune, de conduite copilăroase exuberante şi momente de oboseală, apatie, lene.

Se constata schimbari evidente la nivelul vietii psihice. Actele de autoritate ale parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamant critic daca nu sunt intemeiate si necesare. Se manifesta o schimbare in comportamentul copilului ce ar avea urmatoarea explicatie : pana in aceasta perioada cunostintele parintilor, in majoritatea cazurilor, au fost suficiente pentru lamurirea diferitelor probleme din viata copilului iar capacitatea intelectuala a acestuia era inca putin dezvoltata spre a-si da seama de unele insuficiente ale parintilor. Acum insa, venind in contact cu cunostinte variate si profunde iar gandirea dezvoltandu-se la capacitatea realului, insuficientele parintesti nu mai trec neobservate.