Probleme Psihologice Tipice ale Vârstei Preadolescenței și Adolescenței

Pubertatea ca şi adolescenţa - specifice pentru a doua decadă a vieţii omului - se caracterizează prin trecerea spre maturizare şi integrare în societatea adultă, cu solicitările ei sociale, politice, familiale, profesionale. Acest parcurs este cu atât mai sinuos, cu cât viaţa socială este mai complicată.

Perioada pubertăţii şi a adolescenţei sunt perioade în care tutela familială şi şcolară (relativ pregnante la începutul vieţii copilului) se modifică treptat, modificarea fiind integrată din punct de vedere social în prevederi legale ale responsabilităţii tinerilor începând cu 14 ani şi a obţinerii majoratului civil la 18 ani, ca şi a exercitării acestuia în continuare. Nota dominantă a întregii etape constă în intensa dezvoltare a personalităţii, contemporanizarea ei.

Adolescenţa cuprinde două faze:

- una timpurie între 10-11 / 13-14 ani, perioadă a transformărilor profunde fizice şi fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, aptitudinilor şi concepţiei morale a copilului; această perioadă se numeşte: preadolescenţă sau pubertate.

- a doua perioadă 13-14 / 17-18 ani este cea a adolescenţei propriu-zise ce se caracterizează printr-o echilibrare puternică, intimă a concepţiei despre lume şi viaţă, prin clarificarea şi intensificarea elaborării idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective şi voluţionale a personalităţii.

I. PREADOLESCENŢA

1. CARACTERIZARE GENERALĂ

Pubertatea, dominată de procesul de creştere şi maturizare sexuală intensă, cuprinde substadii care, deşi foarte diferite de la caz la caz ca moment de declanşare şi durată, au aceeaşi linie de succesiune şi sunt în linii mari urmatoarele:

a) Etapa prepuberală (de la 10 la 12 ani) ce se exprimă printr-o accelerare şi intensificare din ce în ce mai mare a creşterii (staturale mai ales), concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare (dezvoltarea gonadelor, apariţia pilozităţii pubiene şi a celei axilare). Tinerele fete trec în această fază printr-o creştere accentuată şi câştigă 22cm în înalţime. La băieţi creşterea poate începe ceva mai târziu, între 12 şi 16 ani şi este mai evidentă. Creşterea este uneori impetuoasă şi se însoţeşte de momente de oboseală, dureri de cap, iritabilitate. Conduita generală capătă caracteristici de alternanţa între momente de vioiciune, de conduite copilăroase exuberante şi momente de oboseală, apatie, lene.

In şcoală, copilul se află în faţa unor noi cerinţe, mai diversificate cantitativ şi calitativ, a unor modele de profesori şi de lecţii variate care impun un cadru al învăţării mai deosebite. Se modifică şi statutul de elev, prin antrenarea acestuia în activităţi responsabile şi competiţionale, cum ar fi cele din cercuri tehnice, din concursurile la diferite obiecte, din jocurile competiţionale, care îl fac să-şi dea seama de valoarea şi potenţialul de care dispune. Copilul nu mai este atât de frecvent stăpânit de agitaţia motorie şi de labilitatea din primele