Protecția socială, economică și juridică necesară persoanelor cu disabilități

1. Câmpul de acţiune şi principii

1.1. Pentru a evita sau cel puţin pentru a ameliora situaţiile în care

persoanele handicapate au dificultăţi, fiind marginalizate şi defavo¬rizate, pentru a le garanta acestor persoane egalitatea şanselor şi de a dezvolta autonomia lor personală, independenţa lor economică şi integrarea lor socială, ar fi bine de a le asigura dreptul la o securitate economică şi socială şi la un nivel de viaţă demn, datorită:

- unui minim vital;

- alocaţiilor specifice; şi

- unui sistem de protecţie socială.

1.2. Dacă pentru ansamblul populaţiei există un sistem general de protecţie economică şi socială, ar fi convenabil de a face persoanele handicapate să beneficieze pe deplin de el şi sâ se ia în consideraţie nevoile lor specifice. În caz contrar, ar trebui instaurat un sistem specific ce ar viza protecţia lor sub aspect continuu.

1.3. Protecţia socio-economică ar trebui să fie asigurată prin pres¬tări financiare şi prin servicii sociale. Această protecţie trebuie să se bazeze pe o evaluare precisă a necesităţilor şi a situaţiilor persoanelor handicapate şi să constituie obiectul unei reexaminări periodice pentru a ţine cont de evaluarea circumstanţelor personale care au motivat atribuirea acestei protecţii.

1.4. Măsurile de protecţie economică trebuie să fîe considerate doar unul din elementele componente ale procesului integrităţii persoanelor handicapate.

2. Securitate economică şi socială

2.1. în afară de prestările sociale acordate persoanelor handicapa¬te, cât şi altor persoane (indemnizaţii de şomaj), sistemul de securitate socială ar trebui să garanteze:

- prestări speciale în unităţi sau în natură pentru persoanele handicapate care vizează asigurarea readaptării lor şi corespunderea altor necesităţi specifice, cum ar fi tratamentele medicale, instruirea profesională, ajutoarele tehnice, accesul şi adaptarea clădirilor, transporturile şi posibilităţile de comunicaţie;

- un suport financiar special familiilor care au un copil handicapat;

- un ajutor convenabil, de exemplu subvenţii pentru instalare sau împrumut pentru investire pentru persoanele handicapate care doresc să devină muncitori independenţi;

- un minimum vital care să răspundă nevoilor fundamentale ale persoanelor suferinde de un handicap, care îi împiedică să lucreze şi celor ale familiilor lor;

- prestări pentru persoanele care, din motivul handicapului lor, au nevoie de ajutorul permanent al unei alte persoane;

- prestări acordate persoanelor care n-au posibilitatea să găsească un serviciu în virtutea îngrijirilor pe care ele le acordă unei persoane handicapate;

- atunci când se renunţă la un ajutor financiar pentru a exercita o funcţiune, acest ajutor ar trebui să fie rezervat şi garantat în cazul când acest serviciu este imposibil;

- prestări periodice pentru persoanele care, în virtutea incapacităţii lor, nu pot lucra decât o parte din timp.

2.2. Dispoziţii fiscale ar trebui să fie prevăzute pentru a ţine eoni de sarcinile particulare pe care le suportă persoanele handicapate în viaţa cotidiana, şi anume atunci când achiziţionează ajutoare tehnice şi vehi¬cule, dacă acestea nu sunt în responsabilitatea securităţii sociale.

3. Protecţie juridică

Ar trebui să fie protejată exercitarea drepturilor juridice de bază ale persoanelor handicapate precum şi dreptul la ne-discriminare. în cazul când persoanele handicapate n-au posibilitatea parţială sau to¬tală să administreze bunurile lor proprii, ei ar trebui să beneficieze de o protecţie juridică sub forma unei tutele sau a unei asistenţe juridice. Această protecţie nu ar trebui să constrângă prea tare, dar ar trebui să fie necesară şi bazată, pe cât se poate pe dorinţele individului.