Psihologia Vârstelor

Dezvoltarea umană este un proces continuu care începe în momentul concepţiei şi se încheie cu moartea. Psihologia vârstelor (psihologia dezvoltării sau dezvoltare umană) este o ramură a psihologiei care studiază particularităţile psihice ale fiecărei etape de vârstă, în relaţie cu factorii biologici şi sociali care le influenţează. Această dezvoltare a individului poartă şi denumirea de ontogeneză. Cuvântul “ontogeneză” provine de la cuvintele greceşti ontos = fiinţă şi genesis = dezvoltare. În ontogeneză individul se dezvoltă din punct de vedere biologic, psihic şi social.

În procesul de dezvoltare, individul traversează cinci perioade importante şi anume:

- Perioada prenatală şi perioada (0-3 ani)

- Perioada preşcolară (3-6/7 ani)

- Vârsta şcolară mică (6/7 – 11/12 ani)

- Perioada adolescenţei (14 / 15 – 18 / 19 ani)

- Perioada adultă

Întreaga perioadă prenatală are un rol adesea hotărâtor asupra existenţei viitoare a individului. Totodată, primii trei ani de viaţa postnatală transformă noul născut fragil şi aparent neajutorat într-o fiinţă integrată în mediu, dotată cu remarcabile abilităţi fizice, cognitive şi sociale.

Vârsta preşcolară a fost multă vreme considerată o etapă neimportantă din punctul de vedere al achiziţiilor psihologice, un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât să se joace. De fapt, chiar acest joc are o importanţă deosebită fiind într-un fel chiar echivalentul muncii pe care o prestează adultul. Prin joc copiii îşi dezvoltă abilităţile cognitive şi învaţă noi modalităţi de interacţiune socială. Aşa se face că etapa preşcolară este una a schimbărilor semnificative, nu doar fizice, ci şi mentale şi emoţionale.

Şi vârsta şcolară mică sau copilăria de mijloc este o perioadă marcată în primul rînd de modificarea statutului social, şi mai puţin de modificări fundamentale de ordin cognitiv . Din foarte multe puncte de vedere schimbarea de statut este dramatică, reprezentând un pas hotărâtor în viaţă.

Adolescenţa este perioada de tranziţie dintre pubertate şi perioada adultă. Aceasta reprezintă o perioadă foarte importantă pentru dezvoltarea individului, fiind o perioadă a îndoielilor şi controverselor cu cei din jur.

Perioada adultă ocupă cea mai mare parte din viaţa individului fiind la rândul ei împărţită în perioada adultă tânără şi perioada adultă de mijloc.

În cadrul acestei etape individul îşi găseşte identitatea, îşi întemeiază o familie şi începe să îşi asume responsabilităţi. Indivizii devin mult mai stabili emoţional, devin mai receptivi la problemele celor din jur şi manifestă mai multă atenţie in ce priveşte problemele sociale.