Psihopedagogia adulților

1. SPECIFICUL ÎNVĂŢĂRII LA VÂRSTA ADULTĂ

Necesitatea învăţării pe tot parcursul vieţii, asociată cu prelungirea învăţării dincolo de vârsta copilăriei şi adolescenţei determină punerea în discuţie a specificului învăţării la vârsta adultă. Pentru adulţi, învăţarea este o problemă de restructurare şi reorganizare, specificul învăţării adultului fiind determinat de următoarele variabile majore caracteristicile cursantului adult, procesul de învăţare la vârsta adultă, şi contextul educaţiei adulţilor (Paloş, 2007a, p.41).

1.1. Caracteristicile cursantului adult

Privit ca fiind un „super-elev” (Knowles) sau dimpotrivă, un elev slab, adultul nu este doar „un copil mare”, statutul de adult este rezultatul unui complex proces de dezvoltare (Merriam şi Caffarella, apud Paloş, 2007a, p.42). În comparaţie cu copilul, adultul prezintă o mai mare diversitate din punct de vedere fizic, psihic şi sociologic, procesul de învăţare la maturitate fiind influenţat de o serie de factori, cum sunt: motivaţia pentru învăţare, variabilele fiziologice şi psihosociologice (Long, 2004, pp. 25-36).

Motivaţia pentru învăţare

Abordarea motivaţiei pentru învăţare a adulţilor se limitează la activităţile specifice educaţiei formale, termenul cheie în înţelegerea educaţiei adulţilor fiind cel de participare.. Mai puternic şi complex motivat decât copilul, adultul studiază cu mai multă strădanie şi perseverenţă, ştie exact ce doreşte să înveţe şi să cunoască, asumându-şi responsabilitatea pentru calitatea însuşirii cunoştinţelor. Deşi se consideră că adulţii sunt motivaţi predominat intrinsec să înveţe, totuşi anumite motive şi „constrângeri” externe îi determină pe adulţi să înveţe: necesitatea reorientării profesionale, promovare, salariu mai mare etc.

Schimbările fizice

Relativ uşor de sesizat şi identificat, nu toate caracteristicile fiziologice au influenţe asupra procesului de învăţare a adulţilor. Cele mai vizibile dintre acestea (statura şi fizionomia specifice, „dovezile” înaintării în vârstă – ridurile, încărunţirea etc.) prezintă o semnificaţii minore pentru învăţare. În schimb, trăsăturile mai puţin aparente (diminuarea capacităţii de concentrare, scăderea acuităţii vizuale şi auditive, starea de sănătate etc.) determină consecinţe importante în învăţarea adulţilor.

Variabilele psihosociale

Un număr semnificativ de variabile psihosociale sunt importante în determinarea trăsăturilor cursantului adult: dezvoltarea cognitivă, experienţa caracteristicile de rol şi de personalitate.

1. Dezvoltarea cognitivă

Abilitatea de a învăţa este maximal funcţională între 20-25 de ani, însă adulţii pot învăţa, iar inteligenta lor nu înregistrează un declin semnificativ până în jurul vârstei de 50 de ani, după cum afirmă Thorndike (Hiemstra, apud Paloş, 2007a, p. 43). La vârsta adultă, dezvoltarea cognitivă se traduce prin acumulări cantitative şi calitative. Se consideră că adulţii pot gândi la nivelul operaţiilor formale, identificat de Piaget ca fiind atins în jurul vârstei de 12-15 ani, însă dincolo de această etapă, gândirea umană se dezvoltă, parcurgând o nouă etapă. Arlin (1990) redenumeşte etapa piagetiană a operaţiilor formale ca fiind etapa de rezolvare a problemelor, propunând o nouă etapă, de punere a problemei, caracterizată prin gândirea creativă (apud Knowels, Holton şi Swanson, 2005, p. 227). Pe măsura maturizării, gândirea adultului poate dobândi caracteristica înţelepciunii (cu toate că înaintarea în vârstă nu este în mod necesar determinanta înţelepciunii). Înţelepciunea, „caracteristica fundamentală a gândirii adulţilor maturi”, se dobândeşte prin experienţă şi cunoaştere a realităţii, odată cu înaintarea în vârstă (Dumitru, 2007, p. 119).

2. Experienţa

Impactul în învăţare al experienţei anterioare a adulţilor se traduce în: crearea unei game mai largi de diferenţe individuale, oferirea unei surse bogate pentru învăţare, crearea de distorsiuni care pot inhiba sau contura o nouă învăţare, marcând identitatea de sine a adultului. Experienţa adusă de adulţi în învăţare este caracterizată atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, deoarece adulţii deţin experienţe bogate, diverse şi organizate în mod diferit (Kidd, apud Long, 2004, p.33), manifestându-se o mare varietate de experienţe, în funcţie de vârstă, nivel de educaţie, sex, etc.

3. Caracteristicile de rol şi de personalitate

Determinarea conceptului de rol al adultului presupune integrarea multiplelor roluri pe care le îndeplineşte persoana adultă: rolul de soţ, părinte, angajat (adesea prioritare) şi rolul de cursant (uneori mai puţin stringent).

Activitatea de educaţie a adulţilor nu îşi propune modificarea personalităţii adultului, ci are în vedere identificarea şi cultivarea acelor atitudini, convingeri, valori care sporesc învăţarea.