Psihopedagogia comunicării - comunicarea intrapersonală - comunicarea interpersonală

COMUNICAREA-DEFINIŢII

Toate definiţiile date comunicării umane, indiferent de şcolile de gândire cărora le aparţin sau de orientările în care se înscriu, au cel puţin următoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic şi până la activităţile complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor, culturilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare.

Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de specialitate. Definiţiile sunt numeroase şi diferite. În cele ce urmează vom prezenta două dintre acestea, mai largi decât aria de cuprindere. „În sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă” (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication).„Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul şi, în fapt, toate comportamentele umane. În anumite cazuri, este poate de dorit a lărgii şi mai mult definiţia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion şi de calcul al traiectoriei acestuia) afectează un alt mecanism (spre exemplu, o racheta teleghidata în urmarirea acestui avion)” (Shannon şi Weaver).

Când un cuvânt este la modă, cum este astăzi cazul cuvântului „comunicare”, când activităţile sau evenimentele pe care le reprezintă se multiplică, sensul său tinde să se lărgească datorită chiar interesului de care se bucură. Astfel, odată cu diversificarea şi masificarea comunicării, oamenii politici, şefii de intreprinderi, artiştii cunoscuţi chiar şi, în general, orice persoană a cărei cariera depinde într-o măsura mai mică sau mai mare de opinia pe care publicul şi-o face despre ea, apelează la serviciile specialiştilor numiţi consilieri în domeniul comunicării.

PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII

Pe baza studiului de caz prezentat anterior putem identifica câteva din particularităţile comunicării:

- comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legătura unii cu ceilalţi, în mediul în care evoluează;

- în procesul de comunicare, prin conţinutul mesajului se urmăreşte realizarea anumitor scopuri şi transmiterea anumitor semnificaţii;

- orice proces de comunicare are o triplă dimensiune: comunicarea exteriorizată

(actiunile verbale şi nonverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea

(ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) şi intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ în forul sau interior, la nivelul sinelui);

- orice proces de comunicare se desfasoară într-un context, adică are loc intr-un anume spaţiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta;

- procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorită faptului că orice comunicare, odată iniţiată, are o anumită evoluţie, se schimbă şi schimbă persoanele implicate în proces;

- procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul că, odată transmis un mesaj, el nu mai poate fi „oprit” în „drumul” lui către destinatar.

La cele enumerate mai putem adaugă:

- în situaţii de criză, procesul de comunicare are un ritm mai rapid şi o sferă mai mare de cuprindere;

- semnificaţia dată unui mesaj poate fi diferită atât intre partenerii actului de comunicare, cât şi între receptorii aceluiaşi mesaj;

- orice mesaj are un conţinut manifest şi unul latent, adeseori acesta din urmă fiind mai semnificativ.

Există trei criterii dupa care se clasifică comunicare

Un prim criteriu luat în clasificarea formelor comunicării il constituie modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. Identificăm astfel, dupa Ioan Dragan, (Paradigme ale comunicarii de masa) comunicarea directă, în situaţia în care mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare - cuvânt, gest, mimica; şi comunicarea indirectă, în situaţia în care se folosesc tehnici secundare - scriere, tipăritura, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc.