Recenzie - psihologie școlară

Cartea, “ Psihologie scolara” de Filimon Turcu este o analiza a unor probleme si aspecte psihologice fundamentale ale invatamantului, precum si probleme psihopedagogice noi si de mare actualitate.

Volumul se deschide printr-o intrebare retorica adresata cititorului “ De ce psihologie scolara si nu psihologie educatiei?”, intrebare al carui raspuns in aflam in continuare de la autor: primul se refera la problematica pe care o studiaza aceasta disciplina, in timp ce cel de-al doilea, are o sfera mai larga de cuprindere, incluzand aici si psihologia copilului mic, a celui de varsta antescolara si a celui de varsta prescolara.

Printre temele abordate in aceasta carte enuntam: obietul psihologie scolare, caracterizarea psihologica a varstelor scolare, invatarea, motivatia, gandirea, formarea comportamentului creator al elevilor, rolul memoriei in invatare, comunicarea didactica, personalitate si educatie si ultima, dar nu cea din urma tema competenta didactica, care poate fi, cheia reusitelor procesului educational.

Psihologia scolara, ca ramura a psihologiei are ca sarcina principala studierea aspectelor pshihologice ale influentelor de ordin instructiv si educativ, aducand in prim plan activitatea de invatare a elevilor si problemele complexe ale dezvoltarii psihice a acestora in conditiile invatamantului, avand ca scop cresterea eficientei acestui proces.

Intrarea in scoala a unui copil este un moment definitoriu pentru acesta. Schimbarile care se produc in activitatea curenta a acestuia (renuntarea la mediul familiar, pentru unul mai distant, renuntarea la joc-activitate dominanta, pentru cei de varsta scolara mica, pentru invatare) au efecete diferite pentru copii, in functie de posibilitatea acestora de acceptare a noului sau statut si rol de elev. Este foarte important ca profesorul sa dea dovada de tact pedagogic pentru a reusi sa aduca la un nivel cat mai apropiat de cei mici a exigentelor invatamantului, ajutandu-i astfel sa se adapteze. Aceasta este perioada cand au loc foarte multe transformari la nivelul proceselor cognitive senzoriale, dar si a celor cognitiv rationale, in primul rand a gandirii. Se imbogateste de asemenea limbajul, se inregistreaza(memoreaza) foarte usor o cantitate mare de informatii, se dezvolta noi procese in imaginatie. Trairile emotionale acestei varste sunt foarte puternice, dar sunt temperate insa de obisnuirea cu noul cadru de lucru (obisnuirea cu ceilalti elevi, cu educatorul...).

Varsta scolara mijlocie – pubertatea cuprinde copii din categoria de varsta 10/11-14/15 ani, adica cei din clasele a V-a si a VIII-a, adica varsta in care se produc cele mai multe modificari in organismul si viata psihica a copiilor( cresterea in inatime, dezvoltarea partii faciale a craniului, incheierea procesului de osificare la nivelul mainii, maturizare sexuala). Se dezvolta foarte mult perceptiile si reprezentarile, ganirea, limbajul memoria. La nivel motivational aceasta va trece de la factorii stimulativi externi la cei de natura interna ( placerea de a invata, atractie pentru un anumit obiect de studiu). Trebuie avuta o deosebita atentie la nevoile puberului pentru afectiune, pentru distractie si cultura. Acesta traieste momente de razvratire intrucat isi doreste sa fie independent, sa fie recunoscut ca adult.

Adolescenta este considerata de specialistii in domeniu drept “ varsta integrarii sociale” . Cuprinde perioada anilor 14/15-18/19. Trecere la o treapta superioara de invatare are o noua semnificatie pentru adolescent: autoinvatarea si autoinstruirea. Din punct de vedere anatomofiziologic, ritmul de crestere este mai lent, aceasta fiind perioada de incheiere, in linii mari, a evolutiei biologice a adolescentului.In ceea ce priveste dezvoltarea proceselor psihologice, se cunoas noi progrese la nivelul gandirii, al sensibilitatii, al limbajului, al memoriei, al imaginatiei si al afectivitatii. Rousselet desprinde 3 etape in evolutia personalitatii adolescentului sub aspectul cristalizarii si a comportamentului: etapa “ revoltei’ (dispret general fata de scoala, parinti, viata), etapa “ examenului de constiinta” ( izolare intr-o lume launtrica) si ultima etapa “ de afirmare” (manifestarea capacitatilor).

In capitolul “Invatarea”, Filimon Turcu, prezinta caracteristicile invatarii scoale, continutul reusitei scolare si al esecului scolar, mecanismele neurodinamice ale invatarii, precum si unii factori care o pot bloca. La ora actuala, psihologia scolara nu dispune de un sistem ideatic unitar si coerent asupra cunoasterii si invatarii. Modele de invatare sunt incadrate de teoriile asociationist-behavioriste ( relatii intre cel putin 2 evenimente), teoriile cognitive si cele constructiviste. In prima categorie amintim “Conditionarea pavloviana” care la om este elementara, stereotipica; “Comditionarea prin incercare si eroare” , “ Conditionarea skinneriana”, de la care Skinner a creat si metoda “ invatarii programate”, prin care se ofera recompense fiecarei noi insusiri de cunostiinte. Teorii cognitive sunt: “Invatarea prin insight (intuitie)”, “Invatarea latenta”. Teoriile constructiviste sunt : “Constructivismul psihologic” si “ Constructivismul social si cultural”.Autorul prezinta in continuare numeroasele forme si tipuri ale invatarii umane printre care: invatarea perceptiva, categorie dinc are fac parte folosirea explicatiilor verbale, desenarea pe tabla, selectarea modului de prezentare a materialului, bogatia materialului si perceperea multisenzoriala ; invatarea motorie, invatarea verbala , invatarea sociala, invatarea prin discriminare, invatare prin generalizarea raspunsului, invatarea directa, invatarea prin inlantuirea unor evenimente consecutive, invatarea prin discriminare multipla, invatarea prin identificare si participare, invatarea hipnotica, invatarea prin rezolvarea de probleme, etc...Reusita scolara este exprimata prin randament scolar, randmanentul asigurand reusita, iar reusita fiind pusa in evidenta prin randament. Factorii unei reusite scolare sunt externi si interni, dar aceasta este conditionata si de factori noncognitivi (efort voluntar, interese...). Trebuie sa luam insa in calcul si probabilitatea unui esec scolar, adica neconcordanta intre cerintele scoale si performantele si eficienta activitatii de invatare. Acest esec poate surveni atat din cauze familiale, cat si in cauze care tin de elev sau cauze scolare. Atunci cand invatam este foarte important sa avem un regim rational de munca si de odihna, caci altfel apare oboseala, starea de neatentie, stresul psihic sau psihonevrozele, care sunt forme usoare de insuficienta psihica. Un simptom al psihnevrozei este anxietatea, adica o teama si o ingrijorare fara obiect, nemotivata.

Motivatia este unul din factorii determinanti atunci cand ne referim la procesul de invatare. Un elev fara motivatie nu va invata multe lucruri deoarece nu face acest lucru cu drag. Autorul ne prezinta principalele cauze sau mobiluri ale activiatii sau inactiviatii elevilor, precum si procedurile educationale de dezvoltare a unei motivatii pozitive, care pune in valoare capacitatiile energetice ale elevului, angajate intr-o ectivitate de invatare optima. Imboldurile motivationale sunt numeroase. Astfel, teoria elaborata de Maslow si Nuttin arata ca “omul nu depinde numai de motive de deficit, ci si de o motivatie de crestere, manifestata prin interese, ambitii, aspiratii”. Ierarhizarea motivelor propusa de Maslow este sub forma pirmaidala. Incepand de la baza spre varf ordinea acestora este urmatoatea : motive fiziologice, de securitate, de relationare afectiva, de apreciere si stima altora, de autorealiare. Cand vorbim despre motivatie, trebuie sa ne referim si la formele acesteia, intrucat acestea sunt multiple: motivatie pozitiva si negativa ( cea pozitiva este determinata de laude, aprecieri, in timp ce, cea negativa este efectul pedepselor, amenintarilor, blamarilor), motivatie cognitiva si afectiva(prima isi are originea in trebuinta de cunoastere, iar cea de-a doua in nevoia de a obtine acorul altora pentru propriile ideei), motivatie intrinsesca si extrinseca. Conform lui Ausubel si Robinson motivatia performantelor scolare are cel putin trei “impulsuri” principale: impulsul cognitiv, afirmarea puternica a eului si trebuinta de afiliere. Tot acestia sunt autorii unor strategii pe care le pot utiliza educatorii in munca lor si pe care autorul le prezinta in continuare in cartea sa.Acestea vizeaza: dezvoltarea unui punct de vedere realist, evolutia trebuintelor celui care invata, dezvoltarea impulsului cognitiv, captarea interesului, utilizarea competitiei, predarea in absenta motivatiei. Utlizarea nivelului adecvat al impulsului, analiza si remodelarea programului de recompensare si pedepsire, tehnica intrebarilor succesive si a disonantei cognitive, cultivarea pasiunii pentru activitatea de invatre, dezvoltarea intereselor cognitive si dezvoltarea intereselor profesionale.