Reflecția personală

Mijloc de cunoastere activa si profunda

Dovada a unui spirit activ si critic-constructiv,reflectia personala presupune concentrarea interioara,precum si focalizarea si actiunea gandirii asupra unei idei ,a unui obiect,a unui subiect ,a unei probleme,a unui eveniment si derularea unui dialog interiorizat in legatura cu acestea(comunicarea cu sinele,cu propria lume interioara si cu propriul univers).

Numind-o “reflectie interioara si abstracta”.Jean Piaget (1972,p.65) arata ca ea reprezinta o metoda de invatare activa si cu mare valoare euristica ,iar Ioan Cerghit (2006,p.191) condenseaza in cateva cuvinte importanta sa cu totul speciala pentru dezvoltarea cognitiva a individului ,pentru generarea de noi structuri operatorii si cognitive:’’Constructiile deliberate ale gandirii si imaginatiei sunt de neconceput fara meditatie personala.

Fara reflectie ,nu exista cunoastere,elaborare,creatie.Simpla informatie lasata in seama memoriei inca nu este cunoastere adevarata ;ea are nevoie si de reflectia elevului ,dupa posibilitatile varstei sale”.Astfel ,cunostintele sunt “patrunse”cu gandirea ,sunt clasificate si intelese,sunt procesate,iar invatarea nu este doar de suprafata ,ci capata consistenta si profunzime,devine una de adancime/de profunzime.

Ca metoda didactica de comunicare la nivelul dialogului si limbajului intern,reflectia personala este “strans legata de inteligenta si puterea de anticipatie ,de posibilitatile de abstractizare si de creatie,de esenta umanului ,constituind o autentica “forma interiorizata a inteligentei”.

Elevii isi pot exersa reflectia personala din proprie initiativa ,fie in situatii de invatare individuala (solitara),cand vorbim despre reflectia individuala ,fie in situatii de invatare in comun/grup,cand poarta numele de reflectie colectiva /de grup/de echipa.