Rolul educației

1. Relatia educatie-societate

Educatia constituie o componenta a existentei socio-umane, fiind astfel un proces in desfasurare, un dat nemijlocit intrinsec acestei existente. Educatia poate fi conceputa, intr-o acceptiune mai larga, ca o intalnire intre individ si societate si intrega viata sociala poate fi marcata de acest schimb permanent.

Prin caracterul sau uman, educatia este o actiune ce se desfasoara in mod constient potrivit unor finalitati stabilite in prealabil, ea are, deci, un sens intentional care vizeaza un rezultat bine conturat. In functie de aceste finalitati, sunt selectionate apoi valorile ce urmeaza a fi transmise, sunt alese metodele si mijloacele cele mai potrivite pentru a realiza transmisia, se asigura o organizare corespunzatoare a activitatii, in asa fel incat sa obtina rezultatul scontat.

In cadrul istoriei, educatia s-a dezvoltat odata cu societatea si a actionat ca un factor de progres, vehiculand valorile materiale si spirituale in decursul veacurilor. Cea mai pretioasa valoare pe care a creat-o educatia, ca element al culturii este omul, personalitatea umana, fiind o conditie a existentei umane, o necesitate vitala pentru dezvoltarea societatii, asigurand o legatura continua intre generatii si in toate sferele sociale. In genereal, educatia este determinata de baza economica a societatii, se dezvolta si se schimba odata cu aceasta.Transformarile care au loc in baza economica si in viata sociala determina schimbari in educatie, ea se adapteaza noilor conditii sociale create.

O intelegere profunda a relatiei dintre societate si educatie poate fi realizata numai pornind de la teza potrivit careia socialul este o rezultanta a interactiunii si convietuirii oamenilor. In interiorul sau educatia ne apare ca actiune sociala care mijloceste si diversifica relatiile dintre om si societate, favorizand astfel dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul oamenilor. In consecinta, educatia omului si transformarile sociale pe care le realizeaza sunt intr-o relatie de reciprocitate, in sensul ca omul educat, actionand asupra societatii, paralel cu transformarea acesteia, se transforma pe el insusi, rezultat care, la randul sau, se va repercuta din nou asupra societatii.

2. Functiile educatiei in societate

In societate, educatia are trei mari functii:

- Selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ; un asmenea transfer de valori se realizeaza si prin alte actiuni si activitati sociale. Selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ, ca functie a educatiei, presupune ca cele doua operatii sa se realizeze pe baza unor principii pedegogice si in conformitate cu anumite particularitati psihice. Pe masura ce societatea evolueaza, ritmul de acumulare a valorilor este tot mai intens, cauza pentru care principiile dupa care se face selectarea si transmiterea se restructureaza continuu. Cele doua operatii se afla intr-o dependenta reciproca, deoarece o selectare adecvata se va rasfrange pozitiv asupra transmiterii, dupa cum o rationalizare a acesteia va avea repercusiuni pozitive asupra selectiei.

- Dezvoltarea constienta a potentialului biopsihic al omului.Ca actiune sociala, educatia vizeaza omul conceput ca un tot unitar, ca fiinta biopshihosociala. In consecinta, ea este intotdeauna dependenta de anumita particularitati biopsihice, urmarind in acelasi timp dezvoltarea lor.Aceasta functie este realizabila pe baza fundamentarii actiunii educationale si valorificariii descoperirilor psihologice. Prin aceasta functie, educatia raspunde unor nevoi individuale si prin interediul acestora, unor nevoi sociale.

- Pregatirea omului pentru integrarea activa in viata sociala.Intrucat educatia are sarcina de a pregati omul ca element activ al vietii sociale, ca forta de munca, ca subiect al vietii sociale, putem afirma ca prin aceasta functie, educatia raspunde unor necesitati pe care societatea le ridica in fata oamenilor ca elemente ale vietii sociale si prin intermdiul unor nevoi individuale.

3. Rolul educatiei in societatea contemporana

Este evident ca in conditiile unei evolutii rapide a societatii si implicit a educatiei si cunoasterii, multe dintre cunostintele si practicile valabile astazi vor fi maine depasite, invechite. Este de asteptat ca intr-o perioada marcata de atatea si atatea mutatii tehnologice si de aparitia unor noi forme de organizare a educatiei si a muncii, competentele specifice sa devina si ele rapid depasite. Nevoia de reactualizare, de educatie si invatare continua vor fi in crestere. Dar ceea ce este mai important este faptul ca nevoile de cunoastere si de actiune ale societatii si ale membrilor ei vor fi altele decat cele de pana acum. Viitorul creeaza cerinte din ce in ce mai inalte. De