Rolul educației extrașcolare în formarea personalității elevilor

Zilnic fiecare dintre noi suntem bombardati cu foarte multa informatie, fapt care , in pedagogie, este reflectat cu ajutorul conceptului de forme generale ale educatiei, concept care reprezinta o modalitate de realizare a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul unor actiuni si/sau influente pedagogice desfasurate in cadrul sistemului de educatie/ invatamant in conditiile exercitarii functiilor generale ale educatiei (functia formare-dezvoltare a personalitatii, functia economica, functia civica, functia culturala) ( G. Cristea 2002, ap. Oprea)

Într-o societate determinata istoric, sistemul de educatie se materializeaza printr-o educatie de tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile (intelectuale, morale, estetice, tehnologice, fizice) implicate în cadrul actiunilor educationale organizate, structurate si planificate sau în contextul influentelor incidentale de tip pedagogic provenite din câmpul psihosocial.

În functie de gradul de organizare si de oficializare al formelor educatiei, putem delimita trei mari categorii:

- educatia formala (oficiala);

- educatia non-formala (extrascolara);

- educatia informala (spontana);

1. EDUCATIA FORMALA

Coombs in 1973 a definit-o ca: “ sistemul educational structurat ierarhic si gradat chronologic, pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include pe langa studiile academice si o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire profesionala si tehnica cu activitate full-time ‘’

Aceasta forma de educatie cuprinde totalitatea activitatilor si a actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional ( in gradinite, scoli, licee, universitati, centre de perfectionare etc.), in cadrul sistemului de invatamant in mod planificat si organizat. Se realizeaza ’’ in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate in timp si spatiu : planuri, programe, manuale, cursuri…etc’’. ( S Cristea 2002 ap. Oprea)

2. EDUCATIA NONFORMALA

Aceasta forma de educatie a fost definita ca : „ orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este adaptat nevoi individului si situatiilor speciale, in scopul maximizarii invatarii si cunoasterii si minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal ( stesul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor ...etc.) (Kleis 1973)

Educatia nonformala cuprinde ansamblul activitatilor si actiunilor care se realizeaza intr-un cadru institutionalizat , constituindu-se ca „ o punte intre cunostiintele asimilate in timpul lectiilor si informatiile acumulate nonformal” ( Vaideanu 1998 ap Oprea)

Obiectivele educatiei nonformale sunt:

-largirea si completarea orizontului de cultura imbogatiind cunostiintele din anumite domenii

-crearea conditiilor pentru desavarsirea profesionala

-alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate

-sa contribuie la recreerea si destinderea participantilor precum si la petrecerea organizata a timpului liber

-asigurarea cadrului de exersare si cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini, capacitati.

Relatia dintre educatia formala si educatia nonformala este de complementaritale sub raportul continutului, al formelor de organizare si de realizare.

3. EDUCATIA INFORMALA

Este forma educatiei care se refera la exeperimentele zilnice care nu sunt planificate sau organizate si care conduc catre o invatare informala. Este procesul care se intinde pe toata durata vietii, prin care individul dobandeste informatii isi formeaza priceperi si deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile se dezvolta prin intermediul experientelor cotidiene.