Rolul procesurului de predare-învățare în lecția de educație fizica

Există cauze care determină diminuări ale eficienței educației fizice legate de probleme de ordin material, de conținuturi, de metodică, de pricepere și pasiune profesională. Dintre acești factori, care concură concentric la realizarea integrală a obiectivelor educației fizice poate fi mult ameliorat cel de ordin metodic. Din ansamblul problemelor metodice care solicita rezolvări (dinamica efortului în lecțiile de educație fizică structura exercițiilor și succesiunea lor în ciclurile anuale ale școlarității elevului, densitatea lucrului etc.), problema planificării raționale a temelor în funcție de valorile biologice și motrice ale claselor (în general foarte neomogene), de condițiile materiale și climaterice nu este suficient tratată în literatura de specialitate și este realizată neuniform în practică. Acest aspect al metodicii educației fizice școlare nu este elucidat și valorificat la parametrii săi maximi. Nu au fost până acum verificate experimental relația dintre lucrul analitic și sintetic. (Cârstea, 2000)

Procesul de învățământ este chemat să interpreteze corespunzător raportul dintre latura formativă și cea informativă, acordând rol prioritar formativului, urmărind, în principal, să dezvolte gândirea activă, spiritul de inventivitate, creator, practic al elevilor. Eforturile trebuie direcționate spre dobândirea de către elevi a tehnicilor de lucru, să le dezvolte capacitatea de adaptare la permanentele modificări intervenite în instrumentele de lucru, ca urmare a perfecționărilor aduse procesului muncii. Aceste orientări în organizarea acțiunilor educative, în promovarea înnoirilor în cadrul obiectivelor, conținutului, structurilor instituționale și al bazei materiale revin tehnologiei didactice. (Scarlat & Scarlat, 2011)

Între exercițiile fizice, temele de lecții și de acționare există o strânsă relație. Acest fapt este pus în evidență prin sistemul de influențe exercitat de exercițiul fizic. Ca instrument didactic operațional, exercițiul fizic programează influențe selective, integrate sau globale în care priceperea sau deprinderea motrică se identifică cu exercițiul fizic utilizat ca sistem de acționare. În acest context, sistemul de acționare oferă posibilitatea de a obține efecte diferite, fapt ce evidențiază polivalența influențelor exercițiilor fizice. Orientarea acestora spre un scop precis determină ca preocupările să fie direcționate către elementele esențiale ale sistemului de acționare, cum ar fi: procedee metodice de exersare, trepte metodice ale învățării, volum, intensitate, pauze etc. Aceasta impune ca în utilizarea și selecționarea exercițiilor, ce alcătuiesc sistemele de acționare, să ținem seama de raportul dintre obiectivele urmărite și mijloacele utilizate pentru obținerea efectului dorit. (Scarlat & Scarlat, 2011)

Educația fizică și sportul cunosc în zilele noastre o dezvoltare fără precedent. Ele îndeplinesc multiple funcții, contribuind direct și eficient la mărirea potențialului biomotric și spiritual al populației. Se poate afirma cu toată convingerea, că educația fizică și sportul reprezintă astăzi nu numai o necesitate de ordin social care vizează combaterea urmărilor nocive datorate solicitărilor unilaterale și sedentarismului, ci chiar una din condițiile care favorizează sporirea productivității muncii în diferite domenii ale activității. Tânăra generație, supusă astăzi unor eforturi intelectuale tot mai mari și mai complexe, necesare cunoașterii și însușirii noului pe cere trebuie să-l desăvârșească în permanență, are acută nevoie de o educație fizică rațional organizată și realizată, care să-i sporească vigoarea fizică și intelectuală, să o facă aptă pentru rezolvarea mărețelor sarcini ale construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. (Scarlat & Scarlat, 2011)

Educația fizică și sportul dispun în prezent de o literatură de specialitate bogată, constituită atât din lucrări originale, cât și din traduceri. Lucrările, fie că tratează probleme ale antrenamentului sportiv sau ale educației fizice școlare, pun la dispoziția profesorilor mijloace, metode, procedee cu care pot opera direct în activitatea practică sau îi inspiră în adoptarea unor soluții particulare. Paralel cu aceste lucrări, în cadrul unor articole apărute în presă s-au exprimat opinii referitoare la conceptul de educație fizică și sport școlar, s-au dat soluții în legătură cu conținutul și organizarea acestei activități în dorința de a o face cât mai eficientă. (Cârstea, 2000)

Astăzi, educația fizică este prezentă în planurile de învățământ ca obiect de sine stătător, cu obiective proprii, determinate de funcțiile specifice ce li revin în societatea contemporană.

Importanța educației fizice în procesul general de pregătire și formare a elevilor este relevată și de faptul că ea reprezintă singurul obiect al planului de învățământ căruia îi revine, în principal, rolul de a acționa în domeniul dezvoltării și pregătirii fizice, de a stabili și realiza un echilibru corespunzător între efortul intelectual și cel fizic, element de mare importanță în creșterea normală a tineretului.