Specificul Terapiilor educațional-recuperative

Recuperarea urmăreşte valorificarea posibilităţilor individului handicapat şi antrenarea funcţiilor psiho-fizice neafectate încât să poată suplini activitatea funcţiilor deficiente, pentru a se ajunge la formarea unor abilităţi ce îi permit persoanei -integrare activ-eficientă în viaţa profesională şi socială.

Recuperarea vizează şi pregătirea psihologică a individului pentru a permite crearea:

- unei stări afectiv-emoţională corespunzătoare

- unui confort psihic menţinut prin satisfacţie.

Este important să se înceapă cu diagnoza şi cunoaşterea particularităţilor psiho-fizice, al stadiului evolutiv al diferitelor funcţii, a perspectivei şi prognozei lor.

Există -serie de factori psihologici specifici pe categorii de deficienţi, diferiţi de la un individ la altul – subiectivi şi obiectivi.

De aceşti factori trebuie să se ţină seama în stabilirea şi adaptarea metodologiei recuperatorii Psihică – Pedagogică – Medicală combinate.

Factori:

- tipul de deficienţă

- gravitatea deficienţei

- nivelul dezvoltării funcţiilor neafectate

- posibilitatea preluării unor funcţii ale organelor afectate de cele sănătoase

- modul prin care se realizează compensarea

- starea psihică a individului

- vârsta, sexul

- evoluţia ulterioară a structurilor psiho-fizice

- condiţiile şi activitatea pentru care va fi pregătită persoana cu handicap

Recuperarea trebuie să ducă la ajustări şi transformări, care prin continue acumulări şi adaptări să determine comportamente ce asigură -existenţă socio-profesională ci potenţarea progresului personalităţii.

I. RECUPERAREA PRIN ÎNVĂŢARE

Sunt importante modalităţile prin care învăţarea contribuie la recuperarea persoanelor cu handicap şi căutarea de soluţii care să sporească activismul în faţa sarcinii conducând la acumulări înalte şi pregătind persoana pentru viaţă.

Simplificarea conţinutului şi metodologiei poate încetini sau chiar stopa procesul de recuperare – nu determină schimbări în planul personalităţii, rămânând la nivelul unor comportamente imitative ce dispar după un timp în lipsa modelului.

Este esenţial ca:

- începerea activităţii de recuperare prin învăţare cât mai de timpuriu, sub -formă organizată, adaptată specificului particularităţilor psihoindividuale

- la deficienţii de limbaj/văz/motor învăţarea să fie predominant intelectuală;

- la deficienţii de intelect – învăţarea predominant afectivă şi motivaţională;

- la deficienţii de auz se recomandă imbinarea celor de mai sus.

- motricitatea şi capacitatea însuşirii unor comportamente bazate pe norme morale (deficitare la toate categoriile, dar de intensitate şi gravitate diferită

- formarea unor abilităţi, capacităţi şi deprinderi adaptative importante pentru recuperare şi posibilitatea de integrare

A. Învăţarea intelectuală presupune:

1. acumularea de informaţii şi însuşirea unui aparat conceptual menit să faciliteze operarea cu aceste informaţii achiziţionate.

2. instruirea se realizează prin modele verbale

3. căpătarea de deprinderi de decodificare a simbolurilor: gândire, memorie, atenţie.

4. învăţarea structurilor verbale, care devin forţe indispensabile în însuşirea conţinuturilor informaţionale.

Dificultăţile datorate însuşirii anevoioase a limbajului este prezentă la toate categoriile de hd.

B. Învăţarea:

- afectivă

- psihomorală

- psihomotrică

- psiho-comportamentală

presupune:

-însuşirea normelor morale,

-însuşirea valorilor socio-culturale;

-formarea unor abilităţi motorii

şi trebuie să însoţească procesul de predare-învăţare şi să contribuie la formarea de:

- sentimente, convingeri, atitudini, aspiraţii. Idealuri

- modele de acţiune şi comportare în viaţă

Activarea factorilor motivaţionali (stimularea condiţiei intime a subiectului) este -condiţie pentru asigurarea reuşitei oricărei forme de învăţare – bazele recuperării.

Tendinţa de imitare spontană, preluarea necritică a unor modele comportamentale se transformă odată cu progresele obţinute pe linia recuperării şi a dezvoltării personalităţii în condiţii de analiză chiar şi parţială a informaţiilor obţinute, ceea ce face din învăţarea socială -modalitate formativă pentru individul hd.

Fenomenul empatic contribuie la învăţarea relaţionării sociale şi la identificarea psihologică cu modelul. Contribuie la stabilirea relaţiilor interpersonale şi la crearea unui climat afectiv în colectivitate.