Teme - psihologia personalității

Elaboraţi o schemă conceptuală în care să reprezentaţi legăturile

semnificative dintre următoarele concepte:

- persoană personalitate / individ individualitate

- psihologie/psihic educaţie

Persoana înseamnă individul uman concret. Personalitatea însă, este o construcţie teoretică elaborată de psihologie, în scopul înţelegerii şi explicării modalităţilor de fiinţare şi funcţionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umană.

Personalitatea este ceva şi face ceva. Sistemele psihofizice latente motivează sau direcţionează o activitate şi o gândire specifică atunci când intra în acţiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinţe determinate. Ele exercită o influenţă directoare asupra tuturor actelor adoptative şi expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscută.

"Orice comportament şi orice gândire sunt caracteristice persoanei şi (...) sunt unice pentru aceasta. "

In prezent exista trei termeni: individ, persoana, personalitate.

Individ este acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice, biochimice, biologice si psihofiziologice ( innascute sau dobandite ) care se integreaza intr-un sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu. Temenul individ se atribuie tuturor organismelor vii. Fiind o entitate biologica si o unitate structural si functional indivizibila, omul este, primordial, un individ.

Persoana am legat-o de manifestarea actuala a omului intr-o situatie sociala data, manifestare care se subordoneaza unui anumit rol.

Personalitatea am asociat-o cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale. Persoana si personalitatea sunt determinantii pe care ii atribuim exclusiv omului.

Depinzand direct de structura biologica, temperamentul este propriu nu numai omului, ci si animalelor,

Temperamentul tine de latura formala, de suprafata a personalitatii si nu de cea interna, de continut. El nu are o semnificatie axiologica, nereclamand o impartire a oamenilor in buni sau rai, in superiori sau inferiori, intrebarea la care ne raspunde temperamentul este una de ordin pur fenomenologic, dinamico-energetic: cum se exteriorizeaza si se manifesta o persoana, intr-o situatie concreta sau alta, sub aspectul intensitatii sau a fortei, al mobilitatii si echilibrului diferitelor tendinte, pulsiuni si procese biologice de semn contrar (forta-slabiciune, labilitate-inertie, excitatie-inhibitie, control-impulsivitate, impresionabilitate etc)

Pavlov a pus in corespondenta tipurile generale de sistem nervos comune omului si animalelor, cu cele patru temperamente stabilite in antichitate:

a) tipul puternic-echilibrat-mobil are drept corespondent temperamentul sangvinic (vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil, controlat)

b) tipul puternic-echilibrat-inert are corespondent temperamentul flegmatic (calm, tacut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situatii noi, putin impresionabil, rezistent la stres si frustratii)

c) tipul puternic-neechilibrat-excitabil are corespondent temperamentul coleric (rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, imprudent, trairi emotionale explozive, instabilitate comportamentala, tendinta de dominare in relatiile interpersonale, saturatie si plictiseala rapida la monotonie)

d) tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic (interiorizat, retras, sensibil, delicat).

Pavlov a demonstrat ca cele patru tipuri considerate pure se combina intre ele, dand 16 tipuri mixte, singurele care se intalnesc in realitate, tipul pur fiind o entitate mai mult teoretica.

Caracteristicile de baza ale personalitatii:

Extravertirea (e) si introvertirea (i)– legate de preferinta noastra pentru lumea exterioara, respectiv interioara.

Functia senzoriala (S) si cea intuitiva (I)– legate de modul in care asimilam informatii despre lumea inconjuratoare.

Functia reflexiva (R) si cea afectiva (A) – legate de procesul prin care luam decizii.

Functia juducativa (J) si cea perceptiva (P) – legate de preferinta noastra pentru un stil de viata mai organizat, respectiv mai flexibil.

EDUCAŢIA reprezintă ansamblul activităţilor şi influenţelor pozitive, pe termen lung, care implică fiinţa umană ca factor al propriei sale deveniri:

- Educaţia proiectează dezvoltarea psihică şi asigură condiţiile realizării acestei proiectări;

- Educaţia este cea care asigură legătura între potenţialităţile de dezvoltare (date de ereditate) şi oferta de condiţii şi oportunităţi a mediului, selectând atât însuşirile determinate genetic, cât şi componentele de mediu care corespund obiectivelor educaţionale.

- Acţiunea educativă trebuie să armonizeze datele oferite de ereditate şi mediu, în mod creator şi adaptat fiecărui individ (sau grup de indivizi). Aceasta deoarece ceea ce s-a dovedit, într-un moment sau pentru un individ, benefic, poate fi dăunător într-un alt moment sau pentru un alt individ.