Teză capacitatea de învățare a copiilor de vârstă preșcolară

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Ca primă etapă a sistemului de învăţământ, grădiniţa de copii are o importanţă covârşitoare în formarea personalităţii tinerei generaţii deoarece vârsta copiilor de care se ocupă este cea a maximei plasticităţi şi receptivităţi, a deschiderii spre lume, a curiozităţii nemărginite, a motivaţiei maxime de a cunoaşte tot ce există în jur. Cu toate progresele făcute de ştiinţă, cunoaşterea copilului nu a fost epuizată. Cunoaştem îndeajuns copilul şi copilăria? Fiecare copil este unic în felul său, este o personalitate în devenire. Să-l cunoaştem îndeaproape, să-l călăuzim pe treptele evoluţiei, să-i modelăm personalitatea reprezintă competenţele prioritare ale oricărui educator.

Aşadar copilul trebuie cunoscut pentru a dirija cu cât mai multe şanse de succes dezvoltarea personalităţii lui. Pe temelia la care contribuim noi, educatorii alături de părinţi se va clădi viitoarea personalitate, omul de mâine.

Înconjurându-l cu afectivitate şi ghidându-l cu dragoste treptat de la lumea imaginară la realitatea vieţii, copilul este trasmis în mediul social reuşind să facă faţă cu succes greutăţilor şi obstacolelor de mai târziu. Părinţii şi dascălii trebuie să fie modele de personalitate pentru copii, spiritualitatea unora hrănindu-se din spiritualitatea celorlalţi.

M-am oprit asupra acestei teme deoarece am avut posibilitatea să observ evoluţia copiilor de la grădiniţă până la primele clase ale şcolii primare şi mă bucur că sub îndrumarea educatorilor au crescut şi şi-au dezvoltat personalitatea. Fiind aproape de sufletul lor, îmi este uşor să le înţeleg nedumeririle specifice vârstei şi nu numai să le răspund întrebărilor pline de inocenţă, ci şi să-i stimulez să pună întrebări din ce în ce mai inteligente. În orice profesie ar lucra, omul societăţii moderne are nevoie de pregătire de specialitate care, în condiţiile actuale se cere a fi cât mai temeinică şi mai cuprinzătoare.

Scopul constă în cunoaşterea îndeaproape a copilului de către educator prin premisa creşterii calităţii instructiv-educative; pentru aceasta am căutat să studiez lucrări recente, articole apărute în literatura de specialitate care tratează personalitatea preşcolarilor.

Obiectivele cercetării:

- clasificarea problematicii şi a conceptelor fundamentale specifice principiilor instruirii;

- formarea unor modele de analiză, interpretare şi evaluare a teoriilor instruirii ce definesc statutul epistemologic al acestei ştiinţe;

- tipurile instruirii;

- aspecte conceptuale privind stategia didactică;

- mijoacele și metodele didactice conştientizarea semnificaţiei şi rolului formativ al acestei ştiinţe din perspectiva competenţelor teoretice şi practice necesare în profesiunea didactică.

Epistemologia cercetării a inclus concepte descrise în lucrările psihologilor Cerghit, I., D.B.Elkion, Voiculescu E, Nina Socoliuc, Cojocaru Viorica, Tomsa Gheorghe etc.

Metodologia cercetării: metode teoretice, metodele experimentale, experimentul pedagogic

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în cadrul cercetării este: stabilirea particularităţilor teoretico-aplicative ale baze teoretice şi metodologia instruirii care reprezintă o ştiinţă pedagogică fundamentală având ca obiect de studiu procesul de învăţământ ca proces de instruire, pentru a conferi o bază teoretică, ştiinţifică practicii instruirii în vederea optimizării ei.

Sesizăm din această definiţie că această ştiinţă este, în primul rând, o ştiinţă pedagogică fundamentală. Ea face parte din nucleul sistemului ştiinţelor educaţiei/pedagogice din perspectiva formării şi dezvoltării ei la vârsta preşcolară şi a impactului implementării, la această varstă, a unui program psihologic formativ de cunoaştere şi înţelegere a complexităţii caracteristicilor genului.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică ale acestei lucrări derivă atât din rezultatele prezentate, cât şi din implicaţiile aplicative şi cele pentru cercetările viitoare ale capacității de învățare a copiilor la vârsta preşcolarităţii

Semnificaţia teoretică a cercetării prezente rezidă în: informaţiile referitoare la principiile, modele instruirii, caracteristicile şi tipurile ce influenţează formarea şi dezvoltarea instruirii copiilor de vârstă preşcolară; analiza formării conceptelor stategiei didactice; determinarea metodelor și mijoloacelor și formele de organizare a instruirii.

Inversând lucrurile, am putea spune că bazele teoriei ale instruirii copiilor de vîrstă preșcolară este o dezvoltare actuală a didacticii generale, o parte a didacticii moderne, cu centrare pe instruirea şcolară. Ea a rezultat din reconstruirea pedagogiei generale, în urma evoluţiilor sale externe dar mai ales interne.

Conceptele pedagogice fundamentale cu care operează această ştiinţă şi la care ne vom opri în studiul de faţă sunt incluse în însuşi numele ei: teorie, strategii didactice, instruire.

În concluzii generale sunt sintetizate rezultatele investigaţiilor noastre, fiind, de asemenea prezentate limitele acestui studiu ce constituie totodată şi recomandări pentru cercetări viitoare.