Tulburări de comportament - metode de intervenție

Tulburarea de comportament reprezinta expresia relatiei dintre dezvoltarea unica , mai cu seama a personalitatii si mediul ambiant , în care traieste individul . Acesta este confruntat cu o serie de situatii carora trebuie sa le faca fata si sa adopte raspunsuri cu caracter adaptativ sa înteleaga si sa poata anticipa momentele mai importante , sa actioneze asupra mediului si sa se integreze în normele de convietuire sociala .

Pentru aceasta , comportamentul este dependent , pe de o parte , de nivelul intelectului , de cunostintele si experienta de viata ale subiectului , pe de alta parte , de caracteristicile organizarii sociale si functionalitatea relatiilor intersubiective . Astfel , subiectul se construieste pe sine , se autodelimiteaza si autoregleaza prin raportari la cei din jur , adoptând atitudini specifice fata de acestia.

La rândul lor , grupul , scoala , societatea îi influenteaza activitatea si îl remodeleaza dupa caracteristicile specifice ce le poseda imprimându-i un set de valori si norme specifice .

Copilul se dezvolta si se modeleaza progresiv , printr-o raportare continua la statuturile si rolurile parintilor , iar ulterior si în functie de alte persoane .La început imita comportamentul adultilor si adopta modele din mediul familial , ca apoi sa învete si sa experimenteze noi comportamente . Calitatea influentelor familiale si ale grupurilor determina structurarea unor comportamente proprii , pe fondul dezvoltarii psihice de ansamblu , ele putând fi adaptative , integrative si racordate la normele sociale sau , dimpotriva , aberante , dezadaptative si de conflict în raport cu parametrii sociali .

Sunt considerate tulburari comportamentale , în raport de vârsta si împrejurari , chiar si fenomenele de tipul obrazniciei si folosirii unui limbaj trivial , pâna la fenomene etichetate ca fiind cu un grad ridicat de gravitate numite , adeseori , prin termenul de delicventa .

Ca atare , paleta handicapurilor de comportament este foarte mare si cuprinde o serie variata de manifestari ce apar dominant în una din formele principale ale comportamentului afectiv , cognitiv ,verbal , ludic , psihomotor , dar care imprima un stil deviant specific global pentru fiecare individ ce se abate de la normele de convietuire în societate .

Din punct de vedere psihologic , indivizii care produc astfel de comportamente aberante prezinta dezechilibre sau o stare deficitara în unul sau în toate palierele maturizarii psihice , structurarii constiintei de sine si a constiintei sociale , asimilarii normelor si valorilor socia – culturale , structurarii motivational – caracteriale , maturizarii sociale , normalitatii si echilibrului psihic .

Indiferent de forma comportamentului ( afectiv , cognitiv , verbal , ludic , psihomotor ), acesta se coreleaza cu structurile dominante ale personalitatii si cu tipurile de comunicare care se structureaza în raport de ceea ce numim nucleul ereditar a energiei psihice a subiectului .

Exista mai multe subtipuri ale tulburarilor de conduita.

Unul se refera la tendinta tânarului de a comite acte antisociale prin coalizarea cu altii , fiind capabil sa mentina relatii sociale – sau de a comite actele antisociale singur – nefiind capabil sa stabileasca raporturi sociale cu altii .