Utilizarea Tehnologiei Moderne în Logoterapie

Terapia tulburărilor de limbaj este un demers complex şi uneori, în funcţie de tipul tulburării, îndelungat. Procedeele generale de terapie cuprind gimnastica corpului şi miogimnastica organelor care participă la realizarea pronunţiei, educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir, educarea auzului fonematic, educarea personalităţii, înlăturarea negativismului faţă de vorbire şi a unor tulburări comportamentale. Procedeele generale sunt completate de procedee specifice fiecărei tuburări de limbaj. Multe dintre aceste procedee specifice au fost îmbogăţite prin utilizarea tehnologiei moderne (sisteme computerizate şi audio-video).

Mijloacele audio-vizuale pot fi utilizate în diferite etape ale terapiei tulburărilor de limbaj, începând cu pregătirea pentru terapie şi terminând cu încheierea acesteia.

În etapa pregătitoare se pot face audiţii muzicale, se pot asculta poveşti terapeutice, se pot organiza jocuri pe calculator în scopul creării unui climat detensionat, atractiv, al stimulării intercunoaşterii, al comunicării dintre logoped-logopat, logopat-logoped.

În etapa terapiei generale se execută exerciţii de mobilitate generală şi respiratorie pe fond muzical relaxant, apelând la resurse de calm (tablouri, peisaje, susurul apelor, ropotul ploii, valurile mării, zgomotul vântului etc.). combinarea acestor stimuli din natură auditivă cu cei de natură vizuală în gimnastica generală şi respiratorie conduce la declanşarea unor stări mentale de calm, încredere şi energie, oferind un supercocteil al reuşitei terapiei.

În etapa dezvoltării auzului fonematic se fac exerciţii în care se folosesc înregistrările pe cd-uri: exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei auditive; exerciţii pentru dezvoltarea percepţiei fonetice; exerciţii de diferenţiere fonematică; exerciţii de analiză şi sinteză fonematică; exerciţii de distingere şi recunoaştere a vocii persoanelor cunoscute; exerciţii de distingere a vocii bărbăteşti de cea femeieşti, a vocii copilului de cea a adultului, a vocii în şoaptă de vocea normală etc.; exerciţii comparative prin care se compară vocea actuală a copilului cu cea anterioară.

În etapa impostării sunetelor la nivel de silabe, cuvinte este utilă înregistrarea schemei materialului verbal utilizat, constând în serii de silabe, cuvinte în care fonemul se află în diferite poziţii (iniţial, median, final). astfel se scurtează durata de lucru, se elimină pierderile inutile de timp şi se redă cu fidelitate modul corect de pronunţie – pronunţia model a logopedului.

În etapa automatizării sunetelor se folosesc jocurile educative pe calculator prin care se solicită copiilor: să recunoască şi să denumească anumite imagini; să completeze anumite cuvinte cu sunetele sau silabele ce lipsesc; să recunoască literele mari şi mici de tipar; să povestească după imagini; să continue o poveste cu început dat; jocuri de tip puzzle.

Printre argumentele ce susţin cu necesitate utilizarea mijloacelor audio-vizuale în eficientizarea terapiei logopedice, amintim: înregistrările materialului verbal pe reportofon (MP3-player portabil) asigură „acea baie de limbă” necesară în deprinderea unei pronunţii corecte; reportofonul constituie mijloc de autocontrol al greşelilor făcute şi al progreselor realizate, punându-l pe copil în situaţia de a se auzi şi de a se judeca din exterior; reportofonul asigură terapeutului un mijloc de control şi evaluare a eficienţei strategiei didactice propuse, ajutându-l să-şi reconsidere demersul terapeutic; reportofonul este un aliat preţios pentru terapeut, care-l ajută să analizeze după şedinţele de terapie, răspunsurile logopaţilor, pe baza cărora poate aprecia cât de eficiente au fost metodele, mijloacele alese pentru atingerea scopului propus.

Computerul, tehnologia de vârf al timpurilor noastre, constituie cel mai complex mijloc care reuneşte într-un tot unitar tehnicile audio-vizuale şi prezintă marele avantaj al realizării unor programe–soft educaţionale şi instructive cuprinzătoare, care ajută şi eficientizează foarte mult activitatea didactică.

În activităţile de terapia tulburărilor de limbaj utilizarea soft-urilor de instruire asistată, prin oportunitatea de a utiliza un adevărat tezaur de imagini, prin intensitatea culorilor, prezenţa animaţiei, a sunetelor, poate transforma procesul terapeutic într-o activitate extrem de atractivă, în timpul căreia elevul învaţă cu plăcere. Ele trezesc curiozitatea şi interesul subiecţilor pentru activitatea terapeutică, stârnesc impresii puternice şi trăiri afective. Acest lucru este normal, deoarece, prin natura ei, imaginea este o sinteză a afectivităţii şi cunoaşterii. Într-adevăr, aceste mijloace contribuie la îmbogăţirea vieţii afectiv-emoţionale a copiilor, dacă avem în vedere că ele nu comunică doar informaţii, ci transmit emoţii, sentimente, atitudini etc. Rezultatele activităţii terapeutice ţin de modul în care profesorul logoped reuşeşte să integreze aceste programe în demersul corectiv recuperativ, de felul în care le utilizează pentru a obţine materiale didactice deosebite şi a realiza activităţi atrăgătoare, eficiente. Ele sunt doar instrumente, valoarea lor depinde de cunoştinţele, abilităţile, implicarea celui care le foloseşte.

În conceperea şi folosirea programelor de IAC în terapia logopedică se va ţine seama, pe de o parte de specificul tulburării de limbaj, iar pe de altă parte, de particularităţile de vorbire şi de personalitate ale logopaţilor, precum şi de particularităţile de vârstă. Se va avea în vedere nivelul proceselor mentale şi al dezvoltării limbajului copiilor, caracterul reprezentărilor , spiritul de observaţie, posibilităţile de generalizare şi abstractizare, capacitatea copiilor de a recepta şi interpreta stimuli auditivi şi vizuali. Ignorarea acestor cerinţe poate determina apariţia unor limite şi neajunsuri (determinarea apatiei intelectuale şi afective, riscul pasivismului, standardizarea comportamentului etc.). Pentru evitarea acestor neajunsuri, folosirea acestor mijloace trebuie să se facă cu discernământ, astfel încât să-şi găsească justificare de fiecare dată în cadrul unei strategii psiho-pedagogice clar exprimată. Astfel, terapeutul, prin cunoştinţele şi inventivitatea sa, poate dobândi un ajutor valoros în activitatea de terapie, tehnicile audio-vizuale contribuind la realizarea unei adevărate creaţii a terapeutului ce poate purta însemnele originalităţii sale. Ele trebuie folosite cu echilibru, în combinaţie cu mijloacele clasice ale logoterapiei însă să nu se exagereze sau abuzeze în utilizarea lor, ele nefiind menite să înlocuiască munca terapeutului ci să ajute la înfăptuirea succesului terapeutic: reeducarea vorbirii şi personalităţii logopaţilor.

Priorităţile pe plan internaţional în logopedie constau în dezvoltarea de sisteme informaţionale capabile de a personaliza ghidurile terapeutice la evoluţia copilului şi a evalua motivaţia şi progresele realizate de copil. Există la ora actuală un număr destul de mare de astfel de soft-uri educaţionale şi terapeutice. Unele dintre acestea sunt simple şi produc un singur tip de feedback vizual sau auditiv, în timp ce altele sunt extrem de complexe, permiţând un training susţinut şi etapizat pe mai multe aspecte ale vorbirii.