Valoarea Educației Economice pentru Înțelegerea Lumii de Astăzi

Evolutia lumii contemporane impune, pe lânga numeroasele transformari în domeniul economic, social, politic, tehnologic, si reformarea învatamântului preuniversitar la cerintele noilor schimbari sociale. Chiar din clasele primare elevii trebuie sa cunoasca nu numai notiuni elementare de matematica, limba, istorie, dar sa-si formeze o diversitate de capacitati cognitive, creative, reflexive, de interactiune sociala, comunicative, psihomotorii, praxiologice, în care sunt incluse si problemele noi ale vietii moderne, cum sunt cele de ordin economic – „rezolvarea independenta a problemelor legate de bugetul personal”.

Copiii trebuie sa traiasca sub mirajul economiei care le poate oferi conditii de viata cu totul deosebite si trebuie sa-si dea seama ca le pot obtine numai daca se implica activ în viata economica a tarii. Nu natura, ci societatea comanda, în esenta, dezvoltarea personalitatii.

Educatia socializeaza, iar omul pe care trebuie sa îl realizeze în noi educatia nu este omul asa cum l-a creat natura initial, ci omul pe care îl vrea societatea. În rezumat, educatia este, înainte de toate, mijlocul prin care omul îsi reînnoieste neîncetat conditiile propriei sale existente.

Din perspectiva economica si cea sociologica, educatia reprezinta o frumoasa contributie la cunoasterea si întelegerea tezei ca atunci când te gândesti ca trebuie sa investesti, sa folosesti timp uman si sa cheltuiesti resurse financiare, prima investitie care trebuie facuta este în educatie, în pregatirea pentru viata care urmeaza sa fie traita în societate, în spiritul credintei de mai bine pentru om si omenire . Realizarea acestui deziderat cere o abordare retrospectiva a educatiei economice. În acest sens, cunostintele si atitudinile economice sunt variabilele-cheie care, spre deosebire de alte resurse care se epuizeaza pe masura utilizarii, se amplifica, se multiplica si se diversifica prin utilizare, constituindu-se, în ultima instanta, într-o resursa practic inepuizabila pentru educatia economica.

Analizând raportul dintre cultura individuala si cea economica, este potrivit sa reluam pasajul din Goethe: „Chiar daca lumea în ansamblul ei merge înainte, tineretul trebuie totusi sa reînceapa mereu de la capat si sa parcurga individual epocile culturii universale”. Aceasta parcurgere, ce se desfasoara în rezultatul educatiei, ca proces global ar putea fi caracterizata si drept o recapitulare rapida si esentializata a experientei cultural-economice a umanitatii în ansamblul sau si în particular, a experientei comunitatii si a grupului de referinta în formarea elevului pentru viata.

În rezultatul dezbaterilor dintre savantul englez C. Darwin si savantul german E. Hackel, în secolul al XIX-lea s-au conturat legi economice universale, care pot fi subordonate fenomenului educational actual.

1. În natura totul este integrat cu toate

Natura cuprinde toata vastitatea relatiilor din Biosfera (ecologia globala); corelatiile dintre plante, animale, insecte, microorganisme si mediul anorganic (mineral), ca substrat de nutritie, si, desigur, atitudinea constienta a omului fata de întregul sistem ecologic. De aceea, omul e dator sa cunoasca legile economice ale ecologiei, pentru a putea organiza producerea bunurilor materiale si spirituale primordial vitale, pentru a pastra si sustine viata pe pamânt, ca fenomen divin si natural (material).

2. Totul trebuie sa fie utilizat

Este foarte adevarat, deoarece Natura nu cunoaste notiuni ca deseu sau gunoi. Natura este o fabrica naturala de transformare a substantelor neorganice în substanta organica în procesul de fotosinteza al „reactorului verde” – frunza plantelor – izvor de nutritie pentru toate organismele vii, inclusiv omul. Omul, la rândul sau, este persoana de încredere a Naturii. El ocroteste circuitul de substanta din Biosfera, asigurându-si prin aceasta supravietuirea proprie si pe cea a urmasilor sai.

3. Natura le stie pe toate mai bine

Aceasta lege este o avertizare pentru toti acei care încearca sa transforme natura, fiind permanent obsedati de gândul „de a rasturna muntii”, fara sa se gândeasca la consecintele imprevizibile ce se pot abate asupra Naturii si a Omului. Omul nu trebuie sa comande, el trebuie sa tina sfat cu Natura! Ignorarea acestei legi, înca de la Revolutia industriala engleza (sec. XVII) si pâna astazi, a dus la sporirea concentrarii în atmosfera a bioxidului de carbon, care e vinovat de multe cataclisme naturale si, poate, si de imensa gaura în stratul de ozon al atmosferei planetare.

4. Totul costa bani

Nu exista prânz gratuit. Aceasta lege e, poate, cea mai importanta pentru supravietuirea noastra. Ea ne arata greseala tatalui economistilor lumii – Adam Smith, care a spus ca valoare are numai acel obiect care este filtrat de munca umana. Si a mai adaugat ca padurile virgine, apele marilor, oceanelor, râurilor si lacurilor, zacamintele de minereuri si carburantii nu costa nimic, daca nu sunt rezultatul muncii umane. La fel si pamântul (solul) – el este dat de la Natura (de Dumnezeu) pentru toti.

5. Omul trebuie sa traiasca în buna întelegere cu Natura

Aceasta lege e o sinteza a celor patru legi expuse mai sus. Omul trebuie sa fie componenta a Naturii, sa conlucreze permanent cu ea, în sânul ei si sa fie constient de faptul ca nu este „regele” si nici „piscul” Naturii, dar este fiul ei si e dator sa se poarte extrem de respectuos cu Natura-mama.

Consider ca astazi aceste legi nu si-au pierdut actualitatea si pot servi ca repere de baza în procesul educatiei noii generatii.