Zece emoții fundamentale

K.Izard, în monografia sa “Emoţiile omului”, distinge 10 emoţii pe care le consideră fundamentale – emoţiile interesului, bucuriei, mirării, suferinţei-durere, mîniei, repulsiei, dispreţului, fricii, vinovăţiei. .Fiecare din aceste emoţii influenţează într-un mod specific asupra proceselor de percepţie şi asupra comportamentului omului. Diferite combinări de emoţii fundamentale creează formaţiuni emoţionale mai compuse. .Dacă astfel de emoţii complexe sînt simţite de către om relativ stabil şi des, ele sînt considerate drept trăsătură emoţională. . Evoluţia ei este determinată atît de predispoziţia genetică a omului cît şi de specificul vieţii lui.Să examinăm pe scurt fiecare din emoţiile fundamentale. .

Interesul este cea mai răspîndită emoţie pozitivă. Interesul asigură menţinerea unui anumit nivel de activare a organismului. Starea opusă interesului este Plictiseala.

Cauzele principale ale interesului sînt: noutatea (noul), dificultatea, diferenţierea de obişnuit. Ele pot fi legate atît de ceea ce se întîmplă în exterior cît şi de ceea ce se întîmplă în lumea interioară a omului – în gîndirea, imaginaţia lui. ..Interesul “focalizează” atenţia, dirijează percepţia şi gîndirea. .Gîndirea întotdeauna este condiţionată de un anumit interes. .Interesul reprezintă starea motivaţională dominantă în activitatea cotidiană a omului normal, este unica motivaţie care poate să menţină lucrul de zi cu zi într-un mod normal. Interesul determină un comportament de investigare.

Manifestarea (puterea şi frecvenţa apariţiei) emoţiei interesului la un om concret depinde de aşa factori precum ar fi condiţiile social-economice, volumul şi diversitatea informaţiei primite în mediul cel mai apropiat, de atitudinea familiei faţa de ocupaţiile, pasiunile şi alte forme de activitate ale membrilor ei. .Orientarea interesului omului spre anumite genuri de activitate este determinată de sistemul lui de valori. Orientarea interesului omului spre anumite genuri de activitate este determinata de Sistemul lui de Valori.

Bucuria este emoţia pozitivă de bază a omului. Însă omul nu poate provoca deliberat această emoţie. Bucuria poate surveni în urma unei realizări sau reuşite creative a personalităţii, însă ele de sine stătător nu garantează bucuria. Majoritatea savanţilor sînt de acord cu faptul că bucuria este produsul accesoriu al eforturilor îndreptate spre anumite obiective. .Bucuria poate apărea la recunoaşterea a ceva cunoscut, în special după o lipsă de lungă durată sau izolarea de omul sau obiectul cunoscut. Spre deosebire de interes, care îl ţine pe om într-o stare de permanentă excitare, bucuria îl poate linişti, calma.Bucuria îi conferă omului senzaţia priceperii de a învinge dificultăţile şi de a se bucura de viaţă, facilitează viaţa cotidiană, îl ajută să confrunte durerea, să atingă scopurile dificile. Oamenii mai fericiţi sînt mai siguri de sine, mai optimişti şi mai de succes în viaţă, au contacte mult mai strînse şi de colaborare reciprocă cu alţi oameni. Lucrul lor este mai consecvent, cu scopuri bine determinate şi este mai rezultativ. Ei au sentimentul propriului punct de vedere, posedă deprinderile şi realizarile necesare pentru Atingerea scopurilor vânzare, primesc o plăcere enormă de la însuşi procesul acestei realizări. Oamenii fericiţi se pare că au trăit des succesul în copilărie, ce a format la ei simţul competenţei. Exprimarea expresivă a bucuriei, între care şi rîsul, sporeşte puterea trăirii subiective a emoţiei în cauză.Simţind bucurie oameni sînt predispuşi mai mult să se delecteze cu obiectul decît să-l analizeze critic. Ei percep obiectul aşa cum este el şi nu încearcă să-l schimbe. Ei mai degrabă simt o apropiere faţa de obiect decît dorinţa de a se depărta şi de al analiza obiectiv. Bucuria permite să se simtă că există o multitudine de relaţii între om şi lume, un sentiment puternic de triumf sau complicitate cu obiectul bucuriei sau cu lumea în întregime. . Adeseori bucuria este însoţită de senzaţia de putere şi avînt energetic, de o senzaţie de libertate majoră, omul simte că este ceva mai mult decît precum este în starea obişnuită. .Omul fericit este mai predispus Să vada Frumuseţea şi Bunatatea in natura si in Viaţa Omului .

Sentimentul de bucurie este legat de realizarea de către om a posibilităţilor sale. Bucuria este o stare normală de viaţă a unui om sănătos...

Obstacolele în autorealizare totodată sînt şi piedici în apariţia bucuriei. .

1. Unele particularităţi ale vieţii sociale a omului

2. Relaţii lipsite de omenie şi prea sever ierarhizate social. .

3. Dogmatismul privind educarea copiilor

4. Nedefinirea rolurilor feminine şi masculine. .

5. Atenţia prea mare care i se acordă în societatea noastră succeselor şi realizărilor materiale