Adventismul

INTRODUCERE

În sens larg, adventismul este doctrina creştină despre Al Doilea Advent, adică a doua venire a lui Iisus Hristos. Într-un sens mai restrâns, adventismul denumeşte un curent interconfesional, milenarist, cu puternice accente pietiste şi misionare, care a influenţat creştinătatea începând cu secolul al XIX-lea, producând diverse reacţii şi noi confesiuni creştine cu idealuri restauraţioniste. Între aceste mişcări, cea mai proeminentă şi mai prolifică a fost mişcarea adventistă americană a lui William Miller (1782-1849).

În sensul cel mai uzual însă, adventismul este spiritualitatea, teologia, mesajul şi doctrina Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, principala şi cea mai cunoscută Biserică adventistă, formând o majoritate de 70% între confesiunile care-şi au originea în mişcarea millerită, cea mai aderentă la numele de adventist şi la semnificaţiile spirituale şi teologice ale marii aşteptări din anii 1840-1844.

Adventiştii susţin dezvoltarea personală a credincioşilor prin programe educative începând cu primii ani de viaţă şi pun accent pe descoperirea naturii, sănătate şi viaţă spirituală echilibrată. În ceea ce priveşte Biblia aceştia o consideră regula supremă de credinţă şi practică şi standardul prin care va fi testată orice învăţătură şi experienţă în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura".

Adventii „garanteaza" adeptilor starea de „alesi" si sfinti in imparatia de 1000 de ani.

„Sfarsitul" lumii a preocupat pe multi, dar el nu a fost cautat in Revelatia divina, ci in interpretari si calcule omenesti, si astfel apare conceptia hiliasta.

O mie de ani in textele vechitestamentare este o suma, un numar de referinta, nu o limita, o previziune, nu un sfarsit, o circumscriere. O mie de ani este un numar pentru operatii de ordin eshatologie.

De fapt, o analiza gramaticala a textului din Apocalipsa, (XX, 3, 6) lamureste lucrurile. Aici nu este vorba nici de hiliasm (o mie, in sens numeric), nici de miscarea hiliasta, nici de mileniu, de o imparatie de 1000 de ani, ci de imparatia de mii de ani, imparatia harului nelimitata de timp si spatiu.

CAPITOLUL I

ORIGINEA ADVENTISMUL SI APARITIA IN ROMANIA

a. Inceputul comunitatii adventiste

In 1831, William Muller, un fermier din Massachusetts, de credinta baptista, a inceput sa tina predici ocazionale in care se vorbea despre apropiata venire a lui Cristos pentru a intemeia o imparatie de o mie de ani pe pamant. In acest fel, acesta a gasit adepti care sa-l asculte, sa-l creada si sa-l urmeze.

Daca pana in secolul al XIX-lea, crestinii care asteptau venirea lui Cristos pe pamant n-au fixat o data anume, William Muller o va face. Data celei de-a doua veniri a stabilit-o pornind de la Daniel, capitolul VIII, versetul 14. Proorocirea acestor ani a fost anuntata de Muller inca din 1833 prin brosura "Invederare din Biblie a venirii a doua a lui Hristos, in anul 1843".

Anul 1843 a trecut fara evenimentul asteptat. Ucenicul sau, Samuel Snow, revede calculul magistrului si gaseste eroarea: nu este vorba de anul 1843, ci de anul 1844, iar ziua exacta cand va cobori Cristos este 10 octombrie pentru ca anul mozaic incepe toamna. Data este cunoscuta drept „nebunia de la Boston”- multi isi vand averile, asteptand infrigurati parusia insa nu se va intampla nimic in aceasta zi. Adventistii lui Muller incep sa se divizeze si sa se organizeze in diferite grupuri (Adventistii Evangheliei, Crestinii Adventului, Uniunea Adventului, etc).

Continuatoarea lui Muller va fi metodista Hellen White, care reinterpreteaza textul din Daniel 8;14 in sensul curatirii sanctuarului ceresc. Deci, calculul n-a fost gresit; Cristos a venit, dar pe nori. Influentata de capitanul de vas Joseph Bates, ea are „revelatia” Sabatului.

In 1860 are loc Conferinta Generala si se infiinteaza Biserica Adventista de Ziua a Saptea.White are, in continuare, peste 2000 de viziuni, pana la moarte (1915). Va fi numita de adepti "spiritul profetic".

b. Patrunderea si dezvoltarea in Romania

In anul 1870, Mihail Czechowski (fost preot catolic) ajunge in Romania si se stabileste la Pitesti. Printre primii adepti, il putem aminti pe Toma Aslan si fratele acestuia, care organizeaza o grupare adventa in Pitesti. Dupa informatiile lasate de Toma Aslan, prin 1881, gruparea avea 13 membri, iar cinci ani mai tarziu era pe cale de disparitie.

Adventismul de ziua a saptea a patruns si printr-un grup de colonisti germani adventisti care s-au stabilit in Dobrogea, iar in anul 1881 a format un nucleu al sectei in satul Sarighiol. Tot in Dobrogea se refugiaza din Rusia un alt adventist, Rabienco, care va organiza alta grupare facand prozelitism printre lipoveni.