Aparitia si Evolutia Crestinismului in Romania

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Aparitia si Evolutia Crestinismului in Romania.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Religie, Sociologie

Extras din document

Creştinismul apărut în primul secol al erei noastre aduce un mesaj universal mai presus de divizunile naţionale şi sociale. Răspândirea creştinismului în România şi menţinerea lui de-a lungul vremii s-a făcut în strânsă conexiune cu Imperiul Bizantin. Bizanţul a rămas, după retagerea autorităţii şi armatei romane din Dacia la sfârşitul secolului III, singura forţă politică din Orient care s-a putut impune în faţa migratorilor.

Primii creştini au pătruns în Dacia, probabil, odată cu armatele şi coloniştii lui Traian. În anul 313 împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creştinismul ca religie acceptată în cadrul Imperiului Roman, ceea ce a determinat creşterea continuă a numărului comunităţilor creştine şi sprijinul statului pentru organizarea Bisericii. Drept urmare, Dobrogea va cunoaşte o intensă viaţă creştină, iar la Tomis va fi înfiinţat un episcopat, numărul bazilicilor creştine descoperite în secolele IV-VI în oraşele dobrogene depăşeşte cifra de 40.

Numeroşi misionari sud - dunăreni au trecut la nordul fluviului pentru a răspândi religia creştină în rândul populaţiei romanice. Astfel, numărul obiectelor cu simboluri creştine descoperite în spaţiul nord – dunărean creşte considerabil. Bazilici creştine au fost descoperite la Porolissum în Transilvania şi la Sucidava în Oltenia. Multe morminte din această perioadă atestă practicarea ritului şi ritualului creştin de înmormântare. Alături de acestea au fost identificate şi numeroase morminte specifice unei populaţii necreştine, ceea ce arată că în Dacia la fel ca în întreaga Europă, creştinismul a coexistat multă vreme cu vechile credinţe păgâne.

După aşezarea slavilor şi a bulgarilor la sudul Dunării şi după creştinarea acestora, creştinismul populaţiei de la nordul Dunării a suferit o puternică influenţă din partea celui slav şi bizantin. Organizarea bisericească, modul de săvârşire a slujbei în biserică şi limba în care se predică se schimbă; astfel slavona dvine limba creştinismului românesc, situaţie care va dăinui tot Evul Mediu. După anul 1054, când creştinismul se desparte în două ramuri (apusean cu capitala la Roma şi răsăritean cu capitala la Constantinopol), românii vor rămâne în sfera tradiţiilor răsăritene (ortodoxia). Ei vor deveni astfel sigurul popor european de origine latină cu o credinţă ortodoxă.

Viaţa spirituală a secolelor X – XII din Dobrogea era destul de mulţumitoare, având în vedere războaiele şi desele conflicte care împiedicau construirea unor biserici durabile. După secolul XII arhiepiscopia de Vicina a avut un rol foarte important in această provincie, şi nu numai, devenind în 1260 scun mitropolitan.

În aceeaşi perioadă, creştinismul din Transilvania a fost influenţat de creştinismul cu rădăcini orientale din regiunile sud – dunărene. Un exemplu ar fi Postul Mare care s-a modificat; acesta începea lunea înainte de Miercurea Cenuşii şi dura 7 săptămâni. Totuşi, organizarea creştinismului din Transilvania se datorează sfântului Ştefan şi succesorilor lui. Regele Ştefan pune bazele scaunului mitropolitan cu centrul la Gran, unde construieşte o catedrală în colaborare cu bizantinii. Sub conducerea lui se aflau 10 episcopii, însă noi vom detalia doar câteva dintre ele.

Episcopia de la Oradea a fost înfiinţată, probabil, în 1010, iar sub conducerea diferiţilor regi, aceasta s-a expansionat. Ladislau ajunge până la Curbura Carpaţilor, dar vecinii cumani se împotrivesc şi distrug cetăţile Biharea şi Tâşnad. Astfel, Ladislau construieşte castelul Oradea şi o biserică catedrală, stabilind aici centrul episcopial de Biharea. Viaţa creştină este în continuă dezvoltare, iar după 1192 biserica catedrală din Oradea a fost mărită. Aici au fost puse în altarul principalrelicviile sfântului, biserica devenind un important loc de pelerinaj.

Fisiere in arhiva (1):

  • Aparitia si Evolutia Crestinismului in Romania.doc