Bioetica și perspectiva creștină

Bioetica si perspectiva crestina

Uneori denumita si “filosofie morala”, etica se preocupa cu ceea ce este corect si gresit din punct de vedere moral.Termenul se aplica, de asemenea, oricarui sistem sau teorie cu valoare morala. Unii autori considera ca etica se ocupa de ceea ce este bine (adica de valorile si virtutile pe care omul ar trebui sa le cultive) si ceea ce este corect (adica care sunt indatoririle morale ale omului). Se poate vorbi despre etica o data cu introducerea primelor coduri morale.

Aproape fiecare societate umana are un mit care explica originea moralitatii. La muzeul Louvre din Paris exista o coloana babiloniana cu un relief reprezentandu-l pe zeul soare Shamash, inmanand codul de legi lui Hammurapi. In “Protagora”lui Platon, este o relatare mitica despre felul cum Zeus, fiindu-i mila de oamenii care traiau in conditii vitrege in grupuri mici, a dat acestora un sens moral si capacitatea de a da legi si a face dreptate, astfel incat acestia sa poata trai in comunitati mai mari si sa coopereze intre ei. In Vechiul Testament, este relatat modul in care Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci pe Muntele Sinai.

Punctul comun intre acestea este dat de atribuirea unei origini divine acestor coduri morale, pentru a se asigura cea mai profunda motivatie a respectarii lor. Legatura dintre moralitate si religie a fost atat de stransa, incat s-a considerat ca nu poate exista moralitate fara religie. In conformitate cu aceasta abordare, etica nu este un domeniu independent de studiu, devenind, de fapt, teologie morala. Emil Brunner defineste etica crestina astfel: “stiinta conduitei umane, asa cum este ea determinata de conduita divina”, iar Georgia Harkness considera etica “un studiu sistematic al modului de viata exemplificat si invatat de Isus, aplicat la problemele si deciziile cotidiene ale existentei umane”.

Etica este in general divizata in trei subdiscipline majore : metaetica, etica normativa si etica aplicata.

Metaetica se axeaza pe problemele legate de natura conceptelor si judecatilor morale. Etica normativa se preocupa in principal cu stabilirea standardelor sau normelor de conduita si este de obicei asociata cu teoriile generale cu privire la cum ar trebui sa traiasca cineva. Una din problemele centrale ale eticii normative moderne este legata de intrebarea daca actiunile umane trebuie judecate ca fiind corecte sau nu doar dupa consecintele lor. In mod traditional, teoriile care judeca actiunile doar luand in considerare consecintele lor sunt cunoscute ca fiind teleologice, iar cele care judeca corectitudinea unor actiuni dupa conformitatea lor cu un principiu sau regula formala, se numesc deontologice.

Cel mai mare interes insa, este suscitat incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, de catre etica aplicata. Aceasta reprezinta aplicarea teoriilor normative la problemele morale practice. Etica aplicata nu este un domeniu de cercetare total nou. Inca incepand de la Platon, filosofii morali au fost preocupati de probleme practice precum suicidul, abandonul copiilor, tratamentul femeilor si comportamentul potrivit pentru oficialii publici.

Filosofii crestini, in special Augustin si d’Aquino au fost preocupati cu intrebari despre justetea razboiului, daca exista sau nu justificare pentru minciuna, daca era corect ca o femeie crestina sa comita suicid pentru a evita un viol. Hobbes a avut un scop practic in scrierea “Leviathanului”, iar Hume a scris despre etica suicidului. Preocuparile practice au continuat cu utilitaristii britanici: Bentham a acoperit o paleta incredibil de mare de subiecte, iar Mill a fost laudat pentru eseurile sale asupra libertatii si asupra supunerii femeii.

In a doua jumatate a secolului al XX-lea insa, au devenit proeminente chestiunile legate de egalitatea rasiala si sexuala, drepturile omului si justitie, precum si cele legate de valoarea vietii umane, care au dat nastere unor controverse cu privire la avort si eutanasie. In stransa legatura cu acestea sunt si implicatiile etice ridicate de dezvoltarea tehnicilor de reproducere, cum ar fi fecundarea in vitro, bancile de sperma , manipularea genetica si clonare. De aceste probleme se ocupa bioetica.