Chipul lui Dumnezeu în Om

INTRODUCERE

Din iubirea Sa nemărginită, Dumnezeu a creat tot ce există, de la materie, până la om. Încununarea creaţiei şi destinatarul ei. El era fiinţa supremă căreia i se supuneau toate, prin voia divină, şi care era menit să ajungă la deplinătate. În cele ce urmează vor fi evidenţiate felul în care Dumnezeu l-a creat pe om, scopul acestei creări şi cum se ajunge la împlinirea acestui scop.

Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră ... Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Fac. 1,26-27). „Atunci luând Dumnezeu ţărână din pământ a făcut pe om şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Fac.2, 7). ,.Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu şi dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta lui Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam” (Fac. 2, 21-22). Urmărind cu atenţie citatele de mai sus, vedem că Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”, apoi a spune că „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său”. Sfânta Scriptură face distincţia între chipul lui Dumnezeu în om şi asemănarea omului cu El. După ce Dumnezeu arată intenţia Sa de a-i zidi pe om după chipul şi asemănarea Sa (Fac. 1,26), îl zideşte în realitate numai după Chipul Său (Fac. 1. 27), asemănarea cu Dumnezeu trebuind să se dobândească prin efortul lui spiritual şi moral. „A fi după chipul lui Dumnezeu ne aparţine prin creaţia noastră primă, dar a ne face după asemănarea Lui depinde de voinţa noastră. Dându-ne această posibilitate, Dumnezeu ne-a făcut pe noi înşine lucrătorii asemănării noastre cu EL spre a ne dărui răsplata pentru activitatea noastră şi pentru a ne deosebi de picturile lipsite de viaţă ieşite din mâna artistului”.

CUPRINS

1.OMUL - CHIP AL LUI DUMNEZEU SAU CHIP AL CHIPULUI

„Chip - înfăţişarea, felul, forma, modul sub care se prezintă o fiinţă umană”.

Omul este o fiinţă unitară. în care chipul lui Dumnezeu nu se rezumă doar la suflet, ci cuprinde şi trupul. „Numele de om nu se aplică sufletului sau trupului în mod separat, spune Sfântul Grigorie Palama. ei la amândouă, căci împreună au fost create după chipul lui Dumnezeu. Sufletul nu se confundă cu trupul, iar trupul nu constituie o realitate separată de suflet, fiindcă trupul dispune de o raţionalitate plasticizată care rămâne ancorată în realitatea spirituală şi unitară a chipului lui Dumnezeu în om. Constituţia omului are caracter dihotomic, fiind alcătuit de Dumnezeu din trup şi suflet, dar această dihotomie îşi găseşte unitatea în chipul lui Dumnezeu, care îmbrăţişează atât sufletul cât şi trupul. El rămâne pretutindeni acelaşi din punct de vedere personal, atât prin actul creator al lui Dumnezeu, Care conferă oamenilor şi popoarelor o identitate specifică, cât şi prin condiţiile naturale, atât de diferite, ale existenţei lor geografice. Concepţia creştină despre originea neamului omenesc are caracter monogenist.

Dumnezeu neavând trup, chipul Său în om nu se referă la trup, El fiind Duh. ci la natura spirituală, intelectuală şi morală a omului: raţiune, voinţă, simţire. Uneori, „chipul lui Dumnezeu în om” este atribuit libertăţii omului sau însuşirii lui de fiinţă raţională sau stăpânitoare, alteori sufletului împreună eu trupul, alteori intelectului, alteori distincţiei între natură şi persoană etc. (Sfântul Ioan Damaschin). Iar alteori omului întreg, în totalitatea lui (Sfântul Epifanie al Ciprului). Asemănarea se referă la scopul către care tinde omul. perfecţionarea lui morală, la starea de sfinţenie şi dreptate, obţinută prin practicarea virtuţilor, cu ajutorul harului divin:

„Suntem după chip prin creaţie, iar după asemănare ajungem noi înşine prin voinţa noastră liberă”, spune Sfântul Grigorie de Nyssa, iar Sfântul Ioan Damaschin spune: „Cuvintele după chip indică raţiunea şi libertatea, iar cuvintele după asemănare arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil”, şi tot el: „A făcut pe om din pământ, iar suflet raţional şi gânditor îi dădu prin suflarea Sa proprie”, iar Sfântul Vasile cel Mare spune: „Chipul este asemănarea în potenţă, iar asemănarea este chipul în actualitate”.