Concepția despre Nemurirea Sufletului în Egiptul Antic

Conceptia despre nemurirea sufletului in Egiptul antic

I. Introducere

Cercetarile întreprinse asupra trecutului Egiptului dateaza de mai bine de 150 de ani si totusi nu s-au putut lamuri toate problemele care s-au ridicat în legatura cu aceasta civilizatie, care a durat cel putin 40 de secole. Stiinta egiptologiei, întemeiata prin descifrarea celebrei inscriptii de la Rosetta (1822) de catre Jean Francois C'hampollion, s-a aratat din ce în ce mai circumspecta, din ce în ce mai rezer¬vata, dupa o epoca în care diletantismul si-a dat frâu liber, punând în circulatie tot felul de pareri gresite cu privire la trecutul Egiptului. Cu vremea, s-a adunat un imens material documentar, cercetat de savanti straluciti, care au risipit cu rabdare multe dintre umbrele si luminile false care au domnit pâna nu demult în acest important sector de cercetare.

„Egiptul a fost locuit din timpuri foarte vechi, dar nu se poate spune cu siguranta de ce neam sânt egiptenii, înlaturându-se parerile mai vechi, ca egiptenii ar fi venit din Etiopia, ca ar fi de rasa semita, ca ar fi apartinut sferei de cultura a „raselor ariene nordice”, parerea cea mai acreditata este aceea ca poporul egiptean s-a nascut din amestecul unui sir de triburi diferite, care faceau parte din populatiile indigene ale Africii de Nord si de Est.”1

Natura solului a determinat si ocupatia de capetenie a egiptenilor antici, care au fost totdeauna agricultori. Pentru a folosi cât mai bine terenul, supus revarsarilor periodice ale Nilului, egiptenii au facut extraordinare lucrari de irigare, canalizare, îndiguire si rezervoare pentru pastrarea apei. De asemenea, înfloritoarea civilizatie a Egiptu¬lui antic a dus la uimitoare lucrari de arhitectura si arta în general, de matematici, astronomie si medicina.

„Ca organizare politica, Egiptul a avut la început un regim patri¬arhal, adica populatia era împartita pe ginti, apoi s-a împartit pe comu¬nitati teritoriale numite de catre greci nome si care erau în numar de circa 42. Conducatorii nomelor se luptau însa necontenit între ei, pâna când cei mai tari si-au impus autoritatea, formând, pe la mijlocul mile¬niului IV î.d.Hr., doua state : Egiptul de Sus, în regiunea izvoarelor Nilului, cu Teba cetate principala, si Egiptul de Jos, în Delta Nilului, cu Memfis cetate principala. Pe la anul 3200 î.d.Hr., cele doua state egiptene au fost reunite sub un singur rege, sub un faraon, Menes con¬form traditiei, luând astfel nastere prima dinastie a faraonilor egipteni.