Cosmologia și antropologia antroposofică

Introducere

Astăzi, poate mai mult decât oricând se constată nevoia de miracol. Oamenii sunt însetați și înfometați după Dumnezeu, iar această căutare explică apariția atâtor mișcări religioase noi, cu diferite înfluențe, diferite învățături și diferite rezultate. În acest peisaj multireligios este chemată Biserica să lucreze. Cadrul este provocator și necesită o aplecare serioasă asupra acestor noi mișcări religioase. Nu numai aici, ci pretutindeni.

De pildă, vorbind desspre dinamizarea vieții parohiale prin misiunea facultăților de teologie, părintele David Pestroiu atrage atenția asupra următoarelor aspecte:

- Creșterea calității actului didactic

- Cultura teologică a slujitorilor Bisericii

- Cultivarea relației de filiație duhovnicească între preoți și cei care primesc Sfintele Taine .

Printre aceste mișcări religioase pe care trebuie să le avem în vedere se numără și antroposofia.

Despre antroposofie

Începând cu anul 1913 apare „Societatea antroposofică”, întemeiată de Rudolf Steiner, născut la 27 februarie 1861. Atracția ocultă se declanșează la Steiner încă din copilărie, în special cu privire la comunicarea cu spiritele celor decedați și cu spiritele naturii. De tânăr încearcă să creeze tot felul de sinteze între lumea spirituală nevăzută și lumea materială a simțurilor. Încearcă din perioada anilor de școală să demonstreze unitatea celor două lumi. Ajunge să-și finalizeze studiile printr-o teză de doctorat în filosofie cu o temă legată de teoria cunoașterii, lucrarea fiind publicată în 1982.

Primele contacte cu Teosofia le are prin Marie von Sivers care îi va deveni cea de a doua soție din anul 1914. Între timp se convertise la Teosofie și devenise secretar general al secției germane a societății teosofice. Este exclus din societatea teosofică în 1913 din cauza încercării de a transfera accentul de la hinduism și budism spre un ocultism cu valențe creștine.

Majoritatea teosofilor germani sunt atrași în nou înființata Societate Antroposofică. Se constată de la început o tendință de transformare a societății antroposofice. Începe să vorbească despre necesitatea construirii unui nou tip de societate care să depășească binomul capitalism socialism. În această nouă societate, politica, economia și cultura ar trebui să fie, în același timp independente și totodată să formeze împreună o structură tridimensională.

Mai târziu, anumite fundații antroposofice, cum ar fi școala Waldorf, vor încerca să pună în practică acest tip de structură. În 1919 Steiner formează prima școală Waldorf. Caracteristica acestei școli o reprezintă o pedagogie personală a lui Steiner ce are la bază concepțiile antropologice ale acestuia. Moare la 30 martie 1925 la Dornach .

Cosmologia și antropologia

Rudolf Steiner refuză să atribuie lumii un început. De aceea, o eventuală întrebare privind problema creației devine inutilă. De asemenea, cosmologia lui Steiner nu cunoaște nici un sfârșit. Astfel, lumea nu parcurge un traseu dinspre început spre un sfârșit, determinat de Dumnezeu Creatorul, așa cum se întâmplă în creștinism. Cosmologia lui Steiner este similară mai degrabă unei spirale, în cadrul căreia, în permanență, se dezvoltă noi lumi, care se contopesc, se separă și însumează în ele însele ființe spirituale aflate pe nivele și trepte dintre cele mai diferite, acționând în direcția unei evoluții etapizate.

Dumnezeu este asimilat spiritualului care acționează în această lume, care stimulează evoluția, el este parte a întregului cosmos, fiind simultan materie și spirit; pentru el, materia vizibilă reprezintă un înveliș, asemenea trupului fizic pentru omul spiritual. În acest sens, el privește aștrii ca pe o manifestație spirituală a astralului cosmic, prin care forțele spirituale acționează asupra pământului.

Inclusiv soarele și luna u sunt altceva decât forțe spirituale. În primele faze ale evoluției acestui sistem cosmic, soarele, luna și pământul erau încă nedespărțite; abia după ce omul și-a încheiat perioada de viață conștientă pe lună, acești trei aștri s-au separat: ceea ce este transparent a constituit soarele, grosierul, luna, iar elementul intermediar între acestea a format pământul.