Cultul Divin

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Cultul Divin.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Religie

Extras din document

CULTUL DIVIN. DEFINIŢIA SI FORMELE LUI

După toate făpturile iesite din mâna Atotputernicului Dumnezeu, singur omul are sadit in suflet dorinta dupa Creatorul său. Potrivit acestei dorinte, omul isi caută mereu Creatorul si nu-şi găseste linistea deplină decât in momentul când L-a aflat si poate să traiască in legatură cu El.

Intreaga istorie a omenirii, înainte de Hristos, nu este altceva decât o căutare neîncetata după izvorul, din care a pornit cea dintâi zvâcnire de viata in om, izvor de care el s-a indepartat prin pacat. Psalmistul David, chinuit si el de aceasta dorinta scrie asa de convingător in psalmii săi: “ Cât sunt de dorite lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor ! Sufletul meu suspina si tanjeste după Curţile Domnului. Inima mea si carnea mea se istovesc de Darurile Dumnezeului celui viu....”.

“ Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreste sufletul meu pe tine Dumnezeule!” “ De Tine insetează sufletul meu si trupul meu după Tine tânjeşte, ca un pământ pustiu, sec şi fără de apa...”. ( Ps. 83, 1-2; 41,1; 62,2 )

Dumnezeu însă, nu numai că a sadit în om această dorintă arzătoare după el, ci i-a dat si posibilitatea de A-l afla şi de a trai in legătura neţărmurită cu El, prin religie.

In acest scop, prin mijlocirea celor aleşi ai Săi, Dumnezeu şi-a descoperit in decursul veacurilor, rând pe rând, fiinţa Sa dumnezeiască, voinţa si poruncile Sale si a făcut cunoscute omului legile si planurile Sale. In felul acesta omul a putut ajunge să-şi cunoască, intr-o măsură oarecare, pe Făcătorul său, a inceput să creadă cu tărie in puterile Lui, să-L iubească şi să nădăjduiască în ajutorul Său, să-şi potolească cea mai grozava sete ce-i chinuia sufletul: aflarea si trairea apropiata cu Dumnezeul Său. Atingând această ţinta el poate in sfârşit să zică împreună cu psalmistul: “ Fericiţi cei ce locuiesc in casa Ta Doamne. O zi in curtile tale este mai buna decat o mie departe de Tine! “ ( Ps. 83, 5, 11 ).

Cunoscându-L pe Dumnezeu, in măsura in care El a binevoit a se descoperi, omul a început să-L iubească tot mai mult si să-şi arate prin anumite forme si semne văzute, respectul si cinstirea deosebita faţă de El. Toate aceste forme si semne văzute prin care omul cinsteste pe Dumnezeul său, formeaza ceea ce noi numim cultul divin sau inchinarea la Dumnezeu.

Cultul divin, este prin urmare “ cinstea deosebită care se dă lui Dumnezeu, sau altor fiinţe în raport cu El şi din respect pentru El ” El este arătarea în afară a religiei, a

credinţei dinlăuntrul nostru, din sufletul nostru, prin cântări, prin citiri din Sf. Scriptura şi prin toate celelalte acte care formează comoara aleasă a cultului nostru crestin. Aşa cum suntem obisnuiţi să ne manifestăm prin anumite forme si semne văzute, cinstirea noastra fată de părinti, fată de eroii neamului, sau fată de oamenii mari care prin strădania lor au adus beneficii nepieritoare pentru noi, cu atât mai vârtos suntem datori să facem aceasta fată de Dumnezeu care ne-a zidit dintru început şi ne călăuzeşte paşii prin cărările întortocheate ale acestei vieţi. “ Noi suntem nişte robi ce datorăm Stăpânului aceasta slujire, ca unii care purtăm aceasta am şi fost zidiţi de Dânsul dintru început şi am şi fost răscumpăraţi din nou” . În acelaşi înţeles se exprima si Sf. Apostol Pavel atunci când scrie Corintenilor: “ Voi nu sunteţi ai voştri, căci sunteti cumpăraţi cu preţ; preamăriţi dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” ( I Cor. VI, 19-20 ).

Asadar, prin cultul divin se intelege “nu numai adorarea launtrica, adica respectul si iubirea nemarginita pe care le avem in sufletul nostru fata de Dumnezeu, ci si exprimarea in afara acestei iubiri prin semne de deosebita cinstire si inchinare” . Trebuinţa acestei arătări în afara a credinţei dinlăuntrul nostru, este cerută de însăşi firea omului. Alcătuit din suflet si trup, omul atârna de Dumnezeu atât prin sufletul cât şi prin trupul său şi ca atare este dator să-şi arate închinarea faţă de El şi prin una şi prin alta din cele două părţi care alcătuiesc fiinţa lui. Aşa cum în viaţa de toate zilele, ne arătăm prietenia şi mulţumirea faţă de cineva prin anumite cuvinte si semne văzute, aşa cum durerea ne-o exteriorizăm prin plâns, fiindcă aşa ne-o cere firea noastră, tot astfel trebuie să ne arătăm in afară si simţămintele lăuntrice ale noastre faţă de Creatorul nostru. Numai in acest caz, cinstirea pe care noi o dăm lui Dumnezeu este deplină si corespunzătoare firii noastre, căci după cuvintele Sf. Ap. Pavel si trupul nostru este “templul lui Dumnezeu celui viu “ ( II Cor. VI, 16 ), şi ca atare şi el trebuie să ia parte la închinarea pe care o aducem stăpânului nostru ceresc.

Cultul divin poate sa îmbrace diferite forme, după felul si locul unde se aduce. Când, de pilda, ne închinăm lui Dumnezeu in mintea si sufletul nostru, atunci săvârşim aşa numitul Cult intern. Când însa ne arătăm această închinare prin cuvinte, semne şi lucruri văzute, ca de pilda: prin cântări, rugăciuni, îngenuncheri, citiri si altele, atunci cultul acesta poartă numirea de Cult extern si este adus de om în totalitatea lui: trup si suflet.

Când omul se închina lui Dumnezeu in casa sa ori de câte ori sufletul său simte această trebuintă sau când este chemat preotul pentru a face o anumita slujba ( pentru diferitele sale nevoi ) se face aşa numitul Cult particular. Când la slujba sunt chemaţi şi alţi credincioşi sau la Sf. Liturghie ce se slujeşte in Sf. Biserică si se împărtăşeşte din darurile mântuitoare ale Sf. Împărtăşanii atunci cultul se numeşte Cult public sau deobste. Aceste culturi işi au temeiuri adânci in Sf. Scriptură. “ Iar tu când te rogi, zice Mântuitorul – intră în cămara ta si incuie uşa ta, roagă-te Tatălui tău, celui in ascuns, şi Tatăl tău, cel ce vede in ascuns, iţi va răsplati la arătare”. ( Matei VI, 6 ). În alt loc, tot Mântuitorul ne spune: “ Amin grăiesc vouă, că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ pentru orice lucru ce vor cere, se va da lor de la Tatăl Meu.

Fisiere in arhiva (1):

  • Cultul Divin.doc