Despre Preoție

INTRODUCERE

Despre preoţie s-a scris şi s-a vorbit mult. Au scris şi au vorbit şi sfinţii şi teologii. S-a scris cu drag şi cu dorinţa de a ridica tot mai mult spre culmile sfinţeniei pe slujitorii preoţiei, pe preoţi. Dar oricât s-ar scrie despre preoţie şi oricât s-ar vorbii, niciodată nu este de ajuns. Preoţia are atâtea înălţimi, atâtea adâncimi, atâtea taine, încât cu foarte multă greutate poate fi cunoscută şi descrisă după cuviinţă. Preoţia este întocmai ca un munte mare, ce-şi înalţă cu maiestate vârful spre ceruri, cu mult dincolo de nori.Alpiniştii îl explorează, se caţără pe el. Unii ajung de cunosc văile şi adâncimile de la poalele lui ; alţii ajung până la jumătate ; alţii se caţără pe înălţimile care fac coroană piscului celui mai înalt ; alţii reuşesc de a se urca până unde fruntea muntelui se îngeamănă uneori cu norii, alţii, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul din aceşti alpinişti nu pot spune că au străbătut toate cărările muntelui, că i-a cunoscut toate frumuseţile, că i-a admirat înălţimile, că a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, că şi-a desfătat privirile cu toată bogăţia florilor lui. Toţi spun că muntele e frumos, fiindcă e frumos chiar şi-n puţinul ce l-au cunoscut; toţi spun că muntele e randiose, că e măreţ, fiindcă e grandiose, e măreţ chiar şi la înălţimea la care au ajuns. După părerea mea şi după credinţa mea, cunosc un singur om, care a putut cunoaşte muntele în întregime; iar acel om este un mare sfânt, care, după mărturia altui sfânt, slujeşte acum chiar la treptele tronului Dumnezeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfintei Liturghii care se săvârşeşte de cele mai multe ori pe an. Aces tom este Sfântul Ioan Gură de Aur. El singurul, după părerea mea şi după credinţa mea, urcând acest munte maiestuos al preoţiei, l-a cunoscut în întregime. A fost un randio, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele în întregime, iar cu ochii lui vultureşti, şi din zbor, şi de pe piscul cel mai înalt al muntelui, a văzut toată frumuseţea muntelui, toată maiestatea lui. A văzut celelalte piscuri ale muntelui, care-I fac coroană muntelui celui mare; a văzut cele de jur-împrejurul lui; şi-a scăldat privirile în lacrima izvoarelor lui. El singur sfântul Ioan Gură de Aur, el singur a cunoscut, după părerea mea şi după credinţa mea, toate înălţimile muntelui, toate adâncimile lui, toate tainele lui. A cunoscut toate frumuseţile lui, dar i-a văzut şi prăpăstiile şi strâmtoriile şi primejdile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut să ne lase ghidul acestui munte frumos, randiose şi măreţ. De acolo de sus, de la aceea înălţime ameţitoare a muntelui, a scris povăţuitorul, îndrumătorul acesta minunat: “Despre preoţie”, care a ajutat pe mulţi să urce piscul muntelui. Mulţi, foarte mulţi, cu ajutorul celui întru sfinţi părintele nostrum Ioan Gură de Aur, au urcat până în vârful muntelui şi şi-au dat seama de frumuseţea şi de maiestatea muntelui. Dar nici unul, de la el şi până astăzi, n-a putut să ne scrie atât de frumos, atât de exact şi atât de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate înălţimile lui, nici toate adâncimile lui.

Ia aminte, dar! Harul Lui Dumnezeu te-a suit pe piscul cel mai înalt al slujirii preoţeşti. Eşti puternic. Poţi lega şi dezlega suflete. Poţi scoate din iad suflete şi le poţi băga in rai. Ai puterea pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. Ţie ţi-a dat cât eşti pe pământ, puterea aceasta de a ierta păcatele credincioşilor tăi. Eşti puternic. Poţi cu fărâma ta de trup, în care pâlpâie sufletul, poţi pogorî pe Dumnezeu din ceruri, ca să te sfinţească şi să te mântuie şi ca şi tu, la rândul tău să sfinţeşti şi să mântui pe credincioşii tăi. Sfinţeşte-te, îndumnezeieşte-te cu trupul lui Dumnezeu cât mai des. Sfinţeşte şi îndumnezeieşte la fel şi pe credincioşii tăi. O, poţi! Toată puterea aceasta este în mâna ta. Ţi-a dat-o Dumnezeu.

Dar, fereşte-te! Ia aminte că eşti pe cel mai înalt pisc. Ia aminte şi fereşte-te! Eşti înconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. Ştii, doar, că piscurile cele mai înalte sunt cele mai bântuite de furtuni. Acolo pe piscul ameţitor de înalt pe care te găseşt, suflă vântul cel mai puternic. Acolo pe piscul acela ameţitor de înalt, este gheaţă şi zăpadă, când la poalele muntelui înfloresc crinii, înfloresc trandafirii. Eşti pe loc înalt sublime! Dar tocmai de aceea, ia aminte! Fereşte-te!

DESPRE PREOŢIE

„Tratatul despre preoţie” al Sfântului Ioan Gură de Aur a apărut într-o ediţie în colecţia „Sources chretiennes”, nr. 272: Jean Chrysostome, Sur le sacerdoce. Introduction, texte critique, traduction et notes, par Anne-Marie Malingrey, professeur honoraire a l`Universite de Lille III, Paris 1980. Această ediţie a fost folosită la traducerea de faţă. Cu privire la timpul compunerii „Tratatului despre preoţie”, au fost propuse mai multe date: unii socot ca Sfântul Ioan Gură de Aur l-a scris în timpul vieţuirii sale în sihăstria din munţii de lângă Antiohia, adică între anii 372 şi 378; alţii pun compunerea sa în timpul diaconului său, deci între 381 şi 386; Anne-Marie Malingrey, ultimul editor al textului grec, care foloseşte pentru ediţia sa 86 de manuscrise, dintre care 2 sunt din secolul IX – Sinaiticus gr. 375 şi Basileensis gr. 79 – acceptă în parte ipoteza penultimului editor J.A. Nairn – De sacerdotio of St. John Chrysostom, Cambridge, 1960 – care propune o dată posterioară anului 386, întemeiat pe textul din Omilia V la Osea, în care sf. Ioan Gură de Aur, vorbind despre preoţie spune: „Dar despre preotie şi cât este de măreaţă vrednicia ei, vom vorbi în alt timp”. Şi pe temeiul acestei mărturii, care nu e concludentă pentru o lucrare de proporţiile „Tratatului despre preoţie”, pune data compunerii pe timpul rostirii cuvântărilor la Osie, adică în perioada 386-390, mai precis, puţin după 386 sau, mai probabil, în anul 387; Anne-Marie Malingrey, la rândul ei socotind că „Tratatul despre preoţie” este o lucrare care presupune o experienţă pastorală personală, schimbă data compunerii scrierii şi o situează în 390, recunoscând totuşi că, în lipsa unor repere sigure, data compunerii rămâne în domeniul ipotezelor