Doctrina Sociala a Bisericii

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Doctrina Sociala a Bisericii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 27 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Isidor Martinca

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Religie

Cuprins

I. INTRODUCERE ÎN DOCTRINA SOCIALĂ A BISERICII
1. Conţinutul conceptului . 3
2. Doctrina Socială a Bisericii în faţa lumii contemporane . 2
3. Evoluţia conceptului de "Doctrină Socială" . 5
II. PERSOANA UMANĂ – FIINŢĂ SOCIALĂ
1. Persoana umană şi demnitatea ei . 6
2. Maturitatea persoanei umane . 8
3. Educarea persoanei la libertate de conştiinţă şi responsabilitate . 10
4. Comunitatea umană şi principiile ei fundamentale . 11
III. STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA SOCIETĂŢII
1.Familia, celula societăţii . 13
a) Familia în societatea şi cultura contemporană . 13
b) Familia în planul lui Dumnezeu şi al Bisericii . 14
c) Familia şi societatea . 15
2. Activitatea umană
A) Ordinea morală a muncii . 17
1.Activitatea umană în revelatia biblică . 18
2. Obligaţia morală şi dreptul la muncă . 19
3. Dreptul la asociaţii şi grevă . 20
B) Ordinea morală a proprietăţii private . 22
1. Fundamentul biblic al proprietăţii private . 23
2. Fundamentul moral al dreptului la proprietate . 24
IV. CONCLUZIE . 26
BIBLIOGRAFIE . 27

Extras din document

I. INTRODUCERE ÎN DOCTRINA SOCIALĂ A BISERICII

1. Conţinutul conceptului

Doctrina socială a Bisericii (DSB) nu reprezintă o colecţie de instrucţiuni sau dispoziţii practice pentru a rezolva "problemele sociale" ale omenirii, ci este "parte integrantă a concepţiei creştine despre viaţă".

Importanţa teologică a DSB reiese din următoarele consideraţii:

-Omul, răscumpărat prin Jertfa Fiului Său, nu poate deveni instrument şi obiect al proceselor economice şi sociale: "ordinea lucrurilor trebuie să fie subordonată ordinii şi persoanelor şi nu invers"

-Cristos a răscumpărat omul întreg, în integralitatea sa, ca persoană în raportul său cu un altul şi cu societatea.

- în ciuda căderii omului, s-a păstrat o ordine a convieţuirii sociale voite de Dumnezeu, ordine înrădăcinată în natura socială a omului.

- sub aspectul mântuirii, pentru mulţi oameni, condiţiile sociale au o influenţă deosebită, "adesea fiind abătuţi de la calea binelui şi împinşi spre rău"

- în virtutea Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Biserica este "principiul vital al societăţii". Biserica trebuie să fie pentru societate, drojdie, sare şi lumină (cf. Mt 5,13-14; 13,33).

Pe aceste consideraţii, DSB s-ar putea defini ca un ansamblu de noţiuni filozofice (din natura socială a omului) şi teologice (aspectul salvific), prin care, Biserica, în misiunea sa de a anunţa Evanghelia lui Cristos, proclamă şi atestă demnitatea omului, învăţându-l în acelaşi timp, exigenţele dreptăţii şi a păcii, conform înţelepciunii divine. Nu este un sistem ideologico-politic care se opune altor sisteme pe planul actualizărilor şi metodologiilor de acţiune socială şi de conducare sau o “cale a treia”

În doctrina sa socială, Biserica propune principii de reflexie, criterii de judecată pentru a construi o societate dreaptă şi fraternă. Biserica nu oferă soluţii tehnice sau programe economice şi politice, ci proclamă adevărul despre Cristos şi despre omul răscumpărat de Acesta şi măreţia lui.

2. Doctrina Socială a Bisericii în faţa lumii contemporane

DSB atentă la principiile sale trebuie să se adapteze în mod conştient la nevoile timpului şi a locului în care creştinii şi prin ei Biserica, are misiunea să răspândească învăţăturile şi exigenţele Evangheliei.

În epoca contemporană, această misiune se identifică cu ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea numeşte "noua evanghelizare". Pentru a îndeplini această misiune, "Biserica are îndatorirea permanentă de a cerceta semnele timpului şi de a le interpreta în lumina Evangheliei, astfel încât să poată răspunde într-un mod adaptat fiecărei generaţii, la întrebările fără sfârşit ale oamenilor asupra sensului vieţii prezente şi viitoare şi asupra relaţiei reciproce dintre ele" .

Conform Constituţiei Gaudium et Spes, este necesar ca lumea în care trăim, precum şi aşteptările şi caracterul ei, să fie cunoscute şi înţelese. Acelaşi document evidenţiază o parte din trăsăturile fundamentale ale lumii contemporane. În lumea contemporană, o serie de schimbări profunde şi rapide, provocate de inteligenţa şi activitatea creatoare a omului se răsfrâng asupra lui însuşi, a dorinţelor personale şi colective, asupra modului de a gândi şi acţiona. Se poate vorbi de o transformare socială şi culturală care se reflectă şi în viaţa religioasă. În această transformare, omul este confruntat adesea cu dificultăţi care-l depăşesc (propriai putere, legile sociale, etc...). Foametea şi sărăcia sunt prezente în lume, în ciuda bogatelor resurse materiale de care dispune pământul. În timp ce se afirmă ideea de libertate şi solidaritate se constată noi forme de aservire socială şi psihică, precum şi forţe care sfâşie unitatea familiei umane (disensiuni politice, sociale, economice, rasiale, ideologice). Atitudinea omului de azi faţă de sine şi semenii lui, este mult influenţată de o serie de mutaţii psihologice, morale şi sociale, determinate de dezvoltarea ştiinţifică şi progresul tehnic şi economic.

Constatăm faptul că o schimbare atât de rapidă deschide drum unor contradicţii şi dezechilibre atât la nivelul persoanei cât şi la cel al comunităţii şi activităţii umane.

Lumea contemporană este caracterizată din punct de vedere economic, de o intensificare a mondializării economiei dependentă de anumite centre financiare şi comerciale, fenomen cristalizat deja după al doilea război modial. Un alt fenomen prezent în lumea contemporană constă dintr-o serie de manifestări pe plan economic, inspirate de o filozofie a libertăţii, dar fără nici o limită sau un control în ordinea solidarităţii cu individul sau societatea. Între aceste manifestări se pot remarca: preocuparea nelimitată pentru profitul imediat fie în producţia industrială, fie în domeniul financiar dar şi nedereptăţile social practicate de stat.

DSB, fundamentată pe Evanghelie şi Tradiţie, este chemată să aprofundeze propriile resurse specifice, pentru ca să devină un instrument util în "noua evanghelizare" a persoanelor, a comunităţii umane, a lumii încredinţate spre transformare, de Cristos, Bisericii sale (cf. Mt 28). În faţa acestei evoluţii dar şi a provocării lumii contemporane, Biserica crede că poate să ofere încă răspunsuri la problemele fundamentale ale existenţei umane. Biserica, ca şi magisteriu, poate si trebuie să intervină în viaţa socială, politică şi economică a lumii contemporane. În însăşi misiunea sa de evanghelizare, Biserica se angajează pentru promovarea omului. Doctrina socială catolică este cerută chiar de natura Bisericii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Doctrina Sociala a Bisericii.doc