Formarea Teologică și Retorică a Părintelui Cleopa ca Predicator

INTRODUCERE

Duhovnicul este sufletul, inima care dă viaţă unei mânăstiri. Autoritatea lui morala, experienta lui, blândeţea şi meşteşugul lui de a călăuzi suflete pentru viata veşnică sunt calitaţi de necontestat. Duhovnicul, precum o spune insusi numele, este un om al Duhului, care poartă în sine pe Duhul Sfant şi cu ajutoruI Lui se lupta cu duhurile rautaţii, pentru ocrotirea şi mântuirea fiilor săi sufleteşti. Sub epitrahilul lui se formeaza noii calugari, se cresc suflete curate pentru Dumnezeu, se dezleaga pacatele, se calauzesc cei ce iau crucea lui Hristos. În chilia duhovnicului, ca intr-o cămară a Duhului, se dau sfaturi de taina, se indrepteaza paşii oamenilor pe calea mantuirii, se deschid inimile impovarate, se tamaduiesc rani ascunse, se mangaie sufletele tulburate si se dezleaga marile intrebari ale vietii. La orice ora din zi sau din noapte, duhovnicul sta de veghe, se roaga pentru fiii sai sufletesti, isi deschide usa pentru fiecare; împaca, linişteste, dezleagă, binecuvantează, se jertfeste şi îşi pune sufletul sau garanţie pentru fiii săi duhovniceşti. De iscusinţa şi priceperea lui dvhovniceasca depinde în cea mai mare parte mantuirea celor care îi povăţuieşte.

Prea Sfantul Duh, vistierul bunătăţilor al Sfintei Biserici Mame, a binevoit ca şi în aceste timpuri sa ne arate slava Sa prin inter¬mediul unor persoane sfinte - adevaraţi exponenti ai tradiţiei şi vieţii spirituale ortodoxe.

Printre aceştia, un loc important il ocupa şi Cuviosul Parinte Cleopa Ilie, care este foarte cunoscut nu numai printre credincioşii romani, ci, intr-o masura mai mare sau mai mica, şi printre toţi ceilalţi creştini.

CAP. I. Viaţa Părintelui Ilie Cleopa.

Părintele Cleopa Ilie, arhimandrit şi vieţuitor la Mânăstirea Sihăstria – Neamţ, s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912. fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi Ana Ilie. Din cei 10 copii, cinci aveau să intre în monahism. De mic era râvnitor spre cele dumnezeieşti, îndeletnicindu-se cu postul, rugăciunea şi faptele bune. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, i-au fost exemplu viu de trăire creştină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii şi duceau o viaţă curată şi bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, aşa cum avea să povestească mai târziu şi Părintele Cleopa.

În jurul anului 1920, sora părintelui Cleopa, Ecaterina, pleacă la Mânăstirea Agapia pentru a se călugări.

Spre sfârşitul anului 1927, fratele său mai mare, Gheorghe, a intrat în obştea Schitului Sihăstria. A fost călugărit, primind numele de Gherasim.

În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, Constantin şi fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamţ pentru a sluji toată viaţa lui Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu post şi metanii, au luat binecuvântare de la preotul satului şi au spus părinţilor gândul lor, urmand calea mânăstiri.

1. Intrarea în Mânăstire

La intrarea în obştea Schitului Sihăstria, împreună cu fratele său mai mare, Vasile, au fost trei zile ispitiţi canonic, după care au fost primiţi de către stareţul de atunci, Părintele Ioanichie Moroi.

Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alţi fraţi, în smerenie, ascultare, rugaciune şi studierea Sfinţilor Părinţi.