Generalități privind profetismul biblic

a)Profetismul ca institutie si vocatie

La radacina oricarei misiuni profetice se afla o experienta vocationala, profetul este un chemat şi un trimis. Nu este Amos cel care decide sa devina profet, dar este Dumnezeu care irupe în viata sa ( Amos 3,8). Acest lucru este valabil pentru fiecare profet. Autoritatea cuvântului profetic consta tocmai în faptul ca el nu coboara de la o initiativa personala, nici de la apartinerea de o scoala de profeti, dar este o libera şi gratuita initiativa a lui Dumnezeu.

Concisa expresie a lui Amos "Si de la turma m-a luat Domnul şi mi-a zis: «Du-te şi proroceste la poporul meu Israel!»" (Am 7,15) exprima foarte bine nucleul oricarei experiente profetice autentice: o chemare de har pur, de irezistibila eficacitate.

Termenul care desemnează pe prooroc este ebraicul “nabi” care însemnează pe cel ce vorbeşte în numele altuia, pentru altul, interpret al cuvintelor altuia. Având în vedere instituţia divină, profetul, este cel care vesteşte voinţa lui Dumnezeu cu privire la cele viitoare.

La mulţi Sfinţi Părinţi şi Scriitori bisericeşti ca: Sfântul Ioan Hrisostom, Grigorie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, profet însemnă mai ales prezicător al viitorului, însemnare care s-a raspândit apoi foarte mult

Făcând analiza etimologică a cuvântului “nabi” descoperim că profetul nu este numai cel ce vesteşte viitorul, ci în primul rând vestitor al voii şi al planurilor lui Dumnezeu către poporul ales. Acelaşi lucru reiese şi din observarea textelor de la Ieşire (IV, 15-16 ;VII, 1).

În urma îndărătniciei lui Moise, care refuză a merge înaintea lui Faraon, Dumnezeu i l-a dat pe Aaron ca “să-i slujească drept gură”, “tu vei pune cuvintele în gura lui”, “şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău”.

Slujba lui Aaron ca purtător de cuvânt a lui Moise este denumită de Dumnezeu “slujbă de prooroc”, şi aici nu se face referire în mod direct la vestirea viitorului. Profetul, este aşadar “gura Domnului faţă de credincioşi” , omul care vesteşte mesajul primit de la Dumnezeu Însuşi.

Verbul "a lua" referitor la Dumnezeu este clasic în Vechiul Testament pentru a indica actiunea divina care alege un om, îl transforma radical şi îi încredinteaza o misiune Actiunea lui Dumnezeu este exprimata în doua fraze, desemnate respectiv în momentul alegerii « Domnul m-a luat » şi în momentul trimiterii « Mergi şi profetizeaza! ».

Alaturi de irezistibila eficacitate a initiativei divine şi a sensului acut al misiunii, se gaseste un al treilea element care caracterizeaza profetul: siguranta ca acest cuvânt care se anunta este al lui Dumnezeu şi nu al sau

Dumnezeu nu este obiectul discursului sau, Dumnezeu este cel care vorbeste. În cartile profetice, în mod particular, frecvente sunt câteva expresii ca acestea: « Cuvântul Domnului », « Domnul mi-a spus », « Domnul mi-a aratat ». Cum trebuie sa le interpretam? Fara dubiu, este în joc expresia religioasa profunda, o întâlnire personala cu Dumnezeu, sub diverse aspecte, unic şi privilegiat. Profetul are, sa-i spunem asa, o cunoastere imediata a vointei lui Dumnezeu: este un inspirat

Dar acest lucru nu înseamna ca fiecare cuvânt pronuntat de profet ca şi cuvânt al lui Dumnezeu trebuie mereu cautat ca fiind o directa revelatie divina. Foarte mult din mesajul profetilor este deductie şi interpretare. Daca se citesc cu atentie cuvintele lor, ne dam seama ca multe din ele sunt atribuite la formarea lor sapientiala şi istorica. Ele actualizeaza astazi experientele lui Dumnezeu revelate în lege şi în patrimoniul comun şi traditional al credintei.

Pâna şi speranta mesianica - care este, într-un anumit sens, maduva mesajului profetic - este rodul revelatiei, dar nu trebuie sa se gândeasca la revelatie ca la un act mecanic al lui Dumnezeu. Instituţia profetică din Israel este de origine divină, după cum reiese încă din Deuteronom (XVIII, 15-22), unde se anunţă întemeierea unui nou oficiu diferit de instituţiile religioase, oficiu care are drept scop a face cunoscut mesajul lui Dumnezeu în mijlocul poporului lui Israel. Acest oficiu urma să îşi găsească împlinirea în persoana lui Iisus Hristos, Profetul prezis de Moise.