Iertarea

1. Ce este iertarea?

A ierta înseamnă a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.( DEX)

„ Este vorba despre regula creştină: << Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.>> În morala creştină, termenul „ aproapele tău” include şi pe „ duşmanul tău”, şi astfel ajungem la această datorie teribilă de a-i ierta pe duşmanii noştrii.

Oricine va spune că iertarea este un lucru splendid, până când trebuie să ierte ceva, aşa cum s-a întâmplat în timpul războiului. Şi atunci, menţionarea acestui subiect este întâmpinată cu huiduieli pline de mânie. Acest lucru se petrece nu pentru că oamenii ar considera că aceasta este o virtute prea înaltă şi prea dificilă, ci pentru că o consideră detestabilă şi de dispreţuit.”

Deci, iertarea nu este o acţiune pe care o întreprind oamenii în mod obişnuit. De fapt, oamenilor le este foarte greu să ierte. Dar noi ca şi creştini trebuie să facem din iertare o obişnuinţă şi să urmăm exemplul lui Isus Hristos. El a fost răstignit pe o cruce, lovit şi batjocorit, totuşi primele lui cuvinte au fost:<< Tată, iarta-i căci nu ştiu ce fac.>>( Luca 23:34). El a venit să ne binecuvinteze şi să ne mântuiască, oferindu-ne viaţă veşnică.

2. De ce trebuie să iertăm?

Efeseni 4:32 : „ Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat Dumnezeu pe voi în Hristos.”

Coloseni 3:13 : „ Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos aşa iertaţi-vă şi voi.”

„ Vă spun ce este creştinismul. Nu l-am inventat eu. Şi în mijlocul învăţăturilor creştine o găsesc pe aceasta: << Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri.>>. Nu este nici cea mai vagă indicaţie că ni s-ar oferi iertarea în alţi termeni. Se arată cât se poate de limpede că dacă nu iertăm, nu vom fi iertaţi. Nu există nici o altă cale.”

Trebuie să învăţăm să iertăm pentru că precum iertăm noi aşa ne iartă şi Dumnezeu. Doar Dumnezeu ne poate învăţa să ne raportăm la semeni aşa cum se raportează El la noi. Iertarea are de-a face cu rezolvarea relaţiilor. În rugăciune trebuie să ne luptăm să iertăm.

2.1 Dacă nu iertăm...

„ Atunci când suferim vreun rău făcut de cineva drag nouă este foarte uşor pentru inimile noastre să se întărească. Aceasta poate duce la resentimente, amărăciune(„ Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”- Evrei 12:14,15), chiar ură; şi dacă îngăduim ca inimile noastre să se umple cu astfel de sentimente distructive, ne facem nouă înşine foarte mult rău, şi de aceea a accentuat Isus nevoia noastră de a-i ierta pe alţii, indiferent de ceea ce ne-au făcut.”

Dacă nu-i iertăm pe cei din jurul nostru suferim şi consecinţe pe plan fizic: „ Într-un program BBC, pe 17 ianuarie 2001 câţiva doctori au spus că o persoană de vârstă medie care nu renunţă la supărare sau resentimente are mai multe şanse să sufere boli de inimă, cancer, depresie, dureri de cap, izolare socială sau accidente.”

Noi nu trebuie să ne îngrijim de răsplata celorlalţi sau de pedeapsa lor căci de acest lucru se îngrijeşte Dumnezeu. Noi trebuie să ne facem partea noastră, chiar dacă noi uneori iertăm, dar respectiva persoană nu uită sau nu vrea să treacă peste. „ Dumnezeu ne promite că El va purta de grijă şi că a Lui este răzbunarea faţă de cei răi, pentru că numai El cunoaşte inima omului şi numai El are înţelepciunea de a se apropia de ea aşa cum trebuie(„ Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: << Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti>>, zice Domnul