Imposibilitatea Hirotonirii Femeilor in Biserica Catolica

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Imposibilitatea Hirotonirii Femeilor in Biserica Catolica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Religie

Cuprins

Introducere . 2
Capitolul I Despre Misterul femeie.3
I 1. Femeia în Sfânta Scriptură.3
I 2 Despre rolul femeii în Magisteriul Bisericii.4
Capitolul al II-lea Despre imposibilitatea hirotonirii femeilor.6
II 1. Despre diaconesele din primele secole de creştinism.6
II.2 Este posibilă hirotonirea femeilor? .7
a. Care a fost atitudinea lui Isus.8
b. Practica Apostolilor.9
c. Serviciul femeilor la altar.10
Concluzie . 11
Abrevieri tehnice şi biblice . 12
Bibliografie . 13
Cuprins . .14

Extras din document

INTRODUCERE

Evoluţia societăţii post-moderne şi contemporane este una foarte rapidă în comparaţie cu schimbările care se petreceau cu câteva secole în urmă. Dacă astăzi ai un computer care ţi se pare că este foarte performant nu te entuziasma prea mult şi gândeşte-te că poate mâine el poate fi un lucru deja retro în comparaţie cu noile achiziţii de piaţă. Cu alte cuvinte acelaşi mare sistem de lucruri şi valori cuprinde în sine mai multe sub-sisteme care sunt în continuă transformare şi care conduc sau nu la binele omului.

Într-un acelaşi proces de transformare se află şi gândirea religioasă de astăzi. Dacă Biserica Catolică se transformă pe zi ce trece potrivit nevoilor timpului dar fiind totuşi fidelă Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiţii şi Magisteriului, alte confesiuni creştine tind să se schimbe introducând inovaţii în teologie fără a fi în acord cu tradiţia bimilenară a Bisericii. Un exemplu de astfel de adaosuri neconforme cu doctrina Bisericii este admiterea femeilor în cler de către unele confesiuni de sorginte protestante sau janseniste. Acestor practici necanonice Biserica Catolică le răspunde prin propriul magister: subiectul ordinului sacru trebuie să fie bărbat.

În acest seminar doresc să amintesc câteva puncte de vedere ale Bisericii în privinţa imposibilităţii hirotonirii femeilor şi în acelaşi timp să accentuiez demnitatea şi vocaţia femeii, care este obiect continuu al reflecţiei umane şi creştine.

De fapt femeile de-a lungul istoriei mântuirii au fost chemate să păstreze vie speranţa mântuirii împlinidu-şi mereu vocaţia de mamă, de conducătoare de popoare, de slujitoare ale carităţii, de femei consacrate, însă nici una dintre acestea nu au fost chemate la Sfânta Taina a Preoţie.

Capitolul I Despre Misterul femeie

I 1. Femeia în Sfânta Scriptură

În codurile lui Israel, ca şi în cele ale Orientului Mijlociu antic, condiţia femeii rămâne cea a unei minore influienţa ei este legată de funcţia de mamă. Însă Israel se remarcă prin credinţa sa în Dumnezeul Creator care afirmă egalitatea funciară a celor două sexe. Cu toate acestea, adevărata situaţie a femeii nu este revelată decât odată cu venirea lui Cristos căci, dacă, potrivit ordinii creaţiei, femeia se împlineşte devenind soţie şi mamă ea se poate desăvârşi şi în starea de feciorie, în ordinea noii creaţii.

Termenul ebraic care semnifică în acelaşi timp şi femeia şi „soţia” este issàh; cuvântul grecesc gyne (gynaikos) este utilizat şi în înţelesul generic de femeie dar de asemenea şi cu sensurile de „soţie” şi femelă.

Femeia, asemenea bărbatului, a fost făcută, „după chipul lui Dumnezeu; „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Gen.1,27). Ea este ajutorul bărbatului. (Gen.2,20)

Conform legilor ebraice mama trebuie să fie respectată (Ex.20,12), temută (Lev.19,3) şi ascultată (Deut.21,18 şi urm.). Ea avea un rol deosebit de important în familie, ea le dădea nume copiilor şi era răspunzătoare de educaţia lor. Jertfa adusă pentru curăţire era aceeşi, indiferent dacă copilul era născut băiat sau fată (Lev.12,5). Femeia participa la slujbele religioase şi aducea daruri ca jertfă.

Femeia putea să depună un jurământ de nazireat dacă dorea să se dedice în mod special închinării lui Iahve (Num.6,2).

Femeia era scutită de muncă în ziua de odihnă a sabatului (Ex.20,10) şi în cazul în care era vândută ca sclavă trebuia eliberată în anul al şaptelea la fel ca bărbatul. Dacă nu existau moştenitori bărbaţi, femeia putea primi moştenirea şi devenea propietară cu drepturi depline asupra pământului.

Bărbaţii tineri erau îndemnaţi să încheie căsătoria cu fete din acelaşi trib ca nu cumva femeile să se îndepărteze de slujirea lui Iahve.

Deşi se practica frecvent poligamia, monogamia era considerată starea ideală şi voită de Dumnezeu. Raportul dintre Iahve şi Israel era comparat adesea cu relaţia dintreun bărbat şi soţia sa.

Există multe exemple de femei proeminente care au jucat un rol important în viaţa poporului, cum au fost de pildă Sfânta Fecioară Maria, Debora, Hulda, femei care aveau o relaţie personală cu Iahve. Pe de altă parte, putem observa influienţa foarte mare pe care au exercitat-o împotriva lui Iahve femei care au fost Izabela şi Maaca.

Cu trecerea timpului a existat o tendinţă în cadrul învăţăturii rabinice, de a-i da bărbatului un loc mai de seamă şi de a le atribui femeilor un rol inferior.

Fisiere in arhiva (1):

  • Imposibilitatea Hirotonirii Femeilor in Biserica Catolica.doc