Începuturile creștinismului pe teritoriul Dobrogei

Despre inceputurile crestinismului pe teritoriul tarii noastre si in special pe teritoriul care a fost vechea provincie Dacia lui Traian s-a mai scris ,si s-a scris destul de mult.

In aceasta lucrare am vrut sa arat evolutia procesului de evanghelizare pe aceste locuri, proces legat si de procesul de romanizare, continuarea crestinismului pe teritoriul Dobrogei strans legat de cel rasaritean si

apoi de formare a poporului roman. Este necesar de a demonstra ca

teritoriul provinciei Dacia nu a facut exceptie in ce priveste inceputurile crestinismului in raport cu celelalte provincii sau regiuni ale

Imperiului Roman. In acest context trebuie aratat fondul documentar

arheologic in legatura cu crestinismul pe teritoriul provinciilor dacice

si apoi pe acelasi teritoriu pana la anul 602 d.H.

„Acest fenomen social si spiritual din lumea romana a aparut , s-a

raspandit si dezvoltat si pe teritoriul dacic, maturizarea sa pe acelasi

teritoriu dupa abandonarea lui de catre romani s-a facut in stransa

legatura cu continuarea procesului de romanizare si apoi cu rezistenta

si continuitatea de viata a daco-romanilor in epoca migratiilor.Evolutia

crestinismului este indisolubil legata de nasterea si formarea poporului

roman in spatiul carpatic.”1

Crestinismul are, pentru poporul roman, un rol determinant in

procesul etnogenezei romanilor.Cum afirma istoricul arheolog Radu

Vulpe: „Noi suntem romani fiindca suntem crestini si crestini fiindca

suntem romani.”2

Toata straduinta in aceasta lucrare, pentru o mai buna cunoastere

a devenirii noastre, a inceputului crestinismului nostru si a originii

noastre daco-romane.

Introducere

„Minunate sunt lucrurile Tale Doamne,toate intru intelepciune le-ai facut „(Psalmi 103,25) – zice psalmistul.Si noi ,privind peste istoria Bisericii Romane,putem spune acelasi lucru: Minunat a lucrat Dumnezeu in Biserica Sa din sanul poporului roman.”Caci cu adevarat minunat a fost faptul ca in momentul in care am aparut ca popor in istorie,am aparut si ca crestini.Aceasta pentru ca vremea de impreunare a dacilor cu romanii,din care s-a nascut neamul romanesc,a fost si vremea de increstinare a stramosilor nostri.1 Poporul roman s-a nascut,s-a dezvoltat si a ramas un popor romanic.

Istoria poporului roman este ingemanata de la nasterea sa ca popor daco-roman, cu istoria crestinismului ortodox si nu putem intelege istoria poporului roman fara cunoasterea istoriei crestinismului ortodox romanesc.

Crestinismul daco-roman a aparut si s-a afirmat odata cu cucerirea Daciei de catre romani ,care a fost inclusa in mediul de cultura si civilizatie romana. Ambele procese ,de romanizare si de crestinare ,s-au incheiat in a doua jumatate a secolului al VI-lea, inainte de convetuirea cu slavii.

Organizat in Biserica, crestinismul a fost, de la inceput, un factor de coeziune sociala, unind pe oameni de diferite varste, clase sociale si etnii diferite, in duhul aceleiasi religii revelate, carora le-a dat o noua orientare de viata,o noua gandire si o noua conceptie a relatiilor dintre ei, o noua lege, legea evanghelica, legea iubirii, care a devenit, pentru poporul roman , legeaomeniei.2 Fenomenul social si spiritual care a fost crestinismul a inglobat in faza sa initiala intr-un singur bloc cele mai tipice si in acelasi timp, cele mai importante trasaturi ale lumii romane. Aparitia, dezvoltarea si raspandirea acestei religii intr-un anumit loc pe teritoriul Imperiului Roman, indica limpede ca societatea care a acceptat-o purta in sine toate trasaturile economice, sociale si spirituale mai caracteristice ale lumii romane.