Introducere în NLP

Introducere

În contextul unei lumi zbuciumate de progresul tehnologic, de grijile cotidiene care se înmulțesc odată cu creșterea nivelului de trai al fiecăruia, oamenii simt din ce în ce mai mult nevoia să poată să își controleze sinele pentru a nu ajunge la disperare, ci mai mult, pentru a ajunge la perfecțiune într-o lume în care materia este pusă pe primul plan, în contextul în care banul este pus înaintea persoanei și nevoilor sufletești ale acesteia.

Psihologii din ultimul secol s-au străduit să facă faţă problemelor cotidiene ale oamenilor care sunt din ce în ce mai tulburaţi la nivel psihologic. Astfel au apărut o serie de consultanţi, sau consilieri care i-au ajutat pe cei care aveau anumite probleme la nivel psihologic, folosind anumite tehnici mai mult sau mai puţin eficiente. Acest tip de psihologie poartă denumirea de psihologie experimentală, care foloseşte metode ştiinţifice pentru a descrie şi a înţelege cauzele şi relaţiile unor procese individuale sau personale cum ar fi învăţarea, percepţia, comportamentul social. Fiind fondată pe lucrările lui Wilhem Wundt şi William James, care au studiat comportamentul şi dispoziţia, psihologia experimentală ia amploare odată cu apariţia psihanalizei folosită de Freud la sfârşitul secolului 19. Studiile sunt continuate şi de Abraham Maslow care pune bazele psihologiei transpersonale, la începutul anilor 1960. De aici se vor dezvolta şi tehnicile de programare neuro-lingvistică care au ca scop principal dezvoltarea personală.

2. Ce este NLP ?

Programarea Neuro-Lingvistică este un set de tehnici psihologice și de psihoterapie care încearcă să vină în ajutorul omului “imperfect” încercând să îl transforme pe acesta, prin tehnicile sale de ”vindecare” într-o mașinărie perfectă, fără nici un defect, în stare să se descurce în situații limită atât în relațiile interpersonale cât și în relațiile de afaceri. Joseph O’Connor și John Seymour prezintă NLP ca fiind “arta și știința de a excela la nivel personal” .

Acest set de tehnici aplicate de cei mai renumiți psihologi și psihoterapeuți ai secolului XX au fost publicate de către Richard Bandler și John Grinder la începutul anilor 70 la Universitatea din Santa Cruz din California. Cei doi cercetători au studiat modul de interacțiune cu pacienții a unor psihoterapeuți celebrii ai timpului aceluia : Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei), Milton Erikson (hipnoterapie), constatând că în urma studiilor toți aplicau, la un nivel foarte profund, aceleași șabloane. Astfel ia naștere programarea neuro-lingvistică, care a evoluat în timp, dezvoltându-se în mai multe direcții aplicative, oferind modele de eficiență și training-uri pentru foarte multe domenii: educație, management, psihologie organizațională, conflicte și negocieri, vânzări și afaceri .

Pentru unii NLP reprezintă un salt uriaș în înțelegerea comportamentului uman și a comunicării în general (John O’Stevens), pentru alții este un mod de programare a sinelui pentru reproducerea strategiilor de succes ale altora care permit omului simplu să ajungă la rezultate optime la nivel personal, la nivelul afacerii pe care o conduc, sau la nivelul vieții fiecăruia .

În principiu, am putea considera NLP ca fiind un instrument de consiliere personală. Cu toate astea părerile sunt împărțite, existând și alți cercetători care nu au o părere pozitivă despre NLP cum ar fi Grant Devilly care consideră toate informațiile care fac referire la NLP false , considerând că NLP nu poate fi prezentată ca o “tehnică revoluționară folosită pentru comunicarea și tratarea pacienților”, pentru el nu există nici o parte a NLP-ului care să aibă metode clinice care pot fi considerate terapeutice. Christopher F. Sharpley consideră de asemenea că există prea puține dovezi ca NLP să fie considerat un instrument de consiliere .

3. Ce învaţă NLP ?

Programarea neuro-lingvistică este formată din 3 părti: „neuro”, „lingvistică” şi respectiv „programatică”. Partea „neuro” face referire la constatarea ştiinţifică conform căreia orice om participă la realitate prin anumite procese neuronale care sunt legate de cele 5 simţuri (vedere, auz, miros, gust şi miros). Aceste informaţii neuronale sunt stocate în memoria fiecăruia în funcţie de anumite filtre care sunt generate pornind de la educaţia, personalitatea şi moralitatea fiecăruia. Elementul „lingvistic” arată că fiecare individ se organizează folosind limbajul atât pentru comunicarea cu ceilalţi cât şi pentru reprezentarea informaţiilor. Elementul „programatic” face referire la faptul că fiecare persoană se ghidează într-un anumit fel de mici modele de valorizare care se pot programa fiind construite pe anumite programe modificabile.