Învățătura despre Întrupare la Fericitul Augustin

1. Introducere

Învățătura despre întruparea Mântuitorului este o taină care a constituit pentru teologie un subiect complex de cercetat, pe atât de prezentat. În secolul al-IV-lea a domnit timpul ereziilor, iar marele neliniștit Fericitul Augustin a luat poziție pentru păstrarea și triumful adevărului Hristologic în luptă cu mai mulți ereziști.

Punctele pe care le vom vedea pe parcursul lucrării sunt: cauzele întruparii Domnului; motivele ce au adus la pogorîrea Domnului Iisus Hristos; legătura dintre creație și întrupare; unitatea ipostatică. Fericitul Augustin a luat poziția pentru păstrarea și triumful adevărului hristologic în luptă cu arianismul, maniheismul și donatismul.

Hristologia augustiniană va ajuta mult pentru luptă cu ereziile întâlnite în sânul bisericii universale locale. Acestea sunt cauzele pentru care F. Augustin expune hristologia în lucrări special consacrate și sistematic tratate. Lucrările sale anti-eretice, sunt adevărate monografii ale ereziilor din acea vreme, nu abordează hristologia în întreg, ci fragmentar.

În lucrarea Fericitului Augustin nu vom observa o prezentare exhaustivă, ci un subiect medest, încercare de prezentare a gândirii marelui teolog cu privire la întrupare. Și cum prezentarea oricărei învățături augustiene înseamnă pentru noi ortodocșii pogorârea într-un trecut comun, nu numai ca timp, ci și ca fond, în anumite puncte de credință cu învățătura marilor teologi răsăriteni ai veacului al IV-lea care pentru noi sunt norme de credință, considerăm că ne încadrăm suflului Ecumenic al Bisericii contemporane. Vom vedea pe parcursul lucrării că există o consonanță între unele învățături augustiniene și cele ale contemporanilor lui răsăriteni.

În scrierile sale vom vedea că evidențiază existența logosului creator, crearea lumii de către Acesta și legătura strânsă dintre Cuvântul lui Dumnezeu care și prin care s-a creat totul. În felul acesta fericitul Augustin subliniază adevărul mult apreciat în zilele noastre că hristologia are un character cosmic. Pe parcursul lucrării vom vedea că F. Augustin tratează hristologia în timpurile noastre că are un character cosmic.

Hristos se va întrupa pentru toate creaturile, trup omenesc luând, pentru că omul prin creație se bucură de o atenție specială. Omul se va învrednici de cinstea Întrupării Fiului lui Dumnezeu care venind în trupul omenesc și va fi purtător de patimi. Pentru a înțelege așa cum a înțeles și prezentat Fericitul Augustin învățătura sa despre întrupare, în prima parte a lucrării se vat rata despre legătura dintre creație și întrupare a Fiului lui Dumnezeu.

2. Legătura dintre creație și întrupare

Iisus Hristos în calitate de Creator al lumii se află în legătură cu creaturile și este viața tuturor creaturilor. Cuvântul creator este cel care orânduiește pe toate.

,,Domnul a venit pe pământ ca să se arate între oameni, pentru că noi am fost pricina întrupării Lui și pentru a noastră mântuire S-a lăsat mișcat de iubirea de oameni ca să Se sălușluiască în trup omenesc și să Se arate în el”. Crearea lumii și înnoirea creaturilor este opera dumnezeirii, Hristos se va întrupa pentru toate creaturile va lua trup omenesc, pentru că omul prin creație se bucură de o atenție specială din partea lui Dumnezeu.

Dumnezeul treimic precede creaturile cuprizându-le în sine ca potențe. Aici trebuie să înțelegem că Dumnezeu este lumina inefailibilă, izvor de lumină fără schimbare, adevăr fără greșeală, logosul divin este mijlocul prin care Dumnezeu creează pe toate în mod inefailibil.

Din momentul creației Dumnezeu își face simțită prezența în creaturi prin cuvântul creator, creaturile sânt formele exterioare ale perfecțiunii divine, iar creația în întregul ei este cuvântul lui Dumnezeu: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.”

Prin urmare creaturile sunt formele exterioare ale perfecțiunii divine, iar creația în întregul ei este Cuvântul lui Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu se face simțită în lume printr-o lumină naturală prezentă in fiecare creatură. Omul spre deosebire de toate creaturile având suflet, rațiune și libera voință.

Sufletul omului este însetat după creator, El este în toți ca adevăr ,totul îi este supus și se arată ascultător vocii lui. După căderea în păcat, Logosul divin continuă să rămână prezent în manifestările Sale față de lume. Nu numai de la întrupare, ci de la începutul lumii Cuvântul lui Dumnezeu a evanghelizat pe cei pe care a voit fie prin cuvinte , fie prin arătări, fie prin slujirea îngerilor sau a altor creaturi. Aceasta este cauza pentru care Fercitul Augustin a subliniat în diferite rânduri prezența lui Dumnezeu în univers înainte de păcatul strămoșesc, cât și după aceasta.

Prin Întrupare s-a schimbat și îndreptat creația Lui Dumnezeu așa cum o numește Fericitul Augustin, deci întruparea a avut rol ca să fie îndreptate urmările căderii în păcat de strămoșul nostru Adam, deoarece conform doctrinei patristice numai prin coborârea Fiului lui Dumnezeu în cuprinsul lumii create și prin asumarea de către El a condiției umane, natura omenească pîngărită de păcat putea fi regenerată.

Totul a fost creat de Dumnezeu, aparține lui Dumnezeu și ne ajută să ne îndreptăm spre El.