Învățatura Penticostală despre Iad

1.1. Cauzele apariției sectelor:

Avem în momentul de fată pe glob un amalgam, o varietate de secte și culte fiecare cu specificul lor religios și cultural. apariția acestor secte se datoreaza mai multor factori. Ele au apărut în principal datorită ințelegerii greșite a invățăturii de credință sau datorită "persecutiilor împotriva adepților rătăciți, fără cercetarea și demonstrarea răului" ducând astfel la căderea în erezie și la întărirea mișcării sectare.

"Neînţelegerea Vechiului Testament prin împlinirea în Noul Testament, rămânerea la ceremonii depăşite; folosirea cărţilor apocrife drept inspirate şi cu autoritate; împletirea nereuşită a culturii cu religia; adaptarea unor reguli, formule sau teorii, unele pretins ştiinţifice (vechi sau noi) în explicarea Cuvântului lui Dumnezeu; justificarea credinţei de către secte prin diferite doctrine filozofice: idealismul platonic, gnosticismul, sofismul, epicureismul, categoriile de gândire aristotelice, universaliile , sau mai recent teoriile tomiste şi neotomiste, curente teologice modeme, practicile spiritiste şi justificările teozofice, mişcările religioase scientiste, şi multe altele" , toate acestea constituind motivele aparitiei sectelor.

1.2. Istoric:

Penticostalismul este gruparea sectară pentru care experienţa creştină fundamentală este aceea a Botezului cu Duhul Sfânt al cărui semn incontestabil este vorbirea în limbi. Numele de penticostali vine de la cuvântul grecesc (pentecosta = cincizeci) şi este în relaţie cu evenimentul Cincizecimii şi pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, moment esenţial în istoria mântuirii pe care însă penticostalii îl înţeleg într-un mod specific. O altă denumire pentru penticostalism sau Biserica lui Dumnezeu apostolică este cea germană de „Pfingstbewegung”, iar această mişcare în ansamblul său are ca trăsătură caracteristică trăirea evenimentului de la Rusalii care se manifestă cel mai elocvent prin vorbirea în limbi şi profeţie (Fapte 2, 4; 2, 17).

Originea penticostalilor este în America, mai exact începutul acestei secte poate fi identificat în acele „Holiness Movements”. Astfel, în 1879 predicatorul baptist B. M. Irwin, în nou înfiinţata „Iowa Holiness Association” a înccput să predice, ca o a treia experienţă după convertire şi mântuire, „Botezul Cu Sfântul Duh şi cu foc”. Mai marii comunităţii, respingând această „erezie”, Irwin a întemeiat în 1895 „Asociaţia sfinţilor din Iowa botezaţi cu foc”. în 1900 predicatorul metodist A.B.Crumpler a întemeiat o asociaţie asemănătoare. Ambele s-au unificat în 1911 sub denumirea de „Penticostal Holiness Church”.Totuşi, începutul propriu-zis al mişcării penticostale este legat de numele lui Charles F. Parham, pastor metodist, care a deschis o şcoala biblică la Topeka în Kansas în 1900, unde programul de studii era dedicat integral cunoaşterii Bibliei.

Aceştia au ajuns la concluzia că evidenţa sigură a primirii Botezului Duhului era faptul că cel botezat începea să vorbească în limbi. Prima persoană care a avut această experienţă a fost domnişoara Agnes Ozman, care la 1 ianuarie 1901 a pretins că a vorbit în limbi. Această dată este considerată ca începutul mişcării penticostale.

1.3. Pătrundere în România:

În România penticostalismul a pătruns prin Pavel Budean, născut în localitatea Căuş (Arad) plecat în Akron, Ohio (S. U.A.) înainte de 1910, de unde a revenit în locurile natale. Ajutat de ungurul Andraş Teodor, a răspândit prin cuvântul său şi printr-o broşură incoerentă teologic şi literar, „Primit-aţi Duhul Sfânt”, ideile penticostale. Datorită manifestărilor şi practicilor ce se apropiau uneori de zona patologicului, deşi secta şi-a luat denumirea de „Biserica lui Dumnezeu apostolică”, prezentând şi o mărturisire de credinţă intitulată „Declararea fundamentului adevărat”, în 1925 statul român a interzis funcţionarea acesteia. Totuşi secta a continuat să ţină adunări secrete, atât în casa soţilor Bradin de lângă Arad care este considerat primul nucleu penticostal, în ordine crono¬logică, din România cât şi în alte localităţi din Transilvania şi Bucovina. Secta a fost recunoscută în anul 1950 de regimul comunist sub denumirea de Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu Apostolică deşi, ulterior, s-au înregistrat mai multe dezidente între care amintim „Biserica Apostolică de ziua a 7- a” sau „Penticostalii de ziua a 7-a”, apăruta în judeţul Cluj, condusă de loan Boer.