Isa și Maryam în Coran și tradiția islamică

Introducere

Tema lucrării ,,Isa și Maryam în Coran” mi-am ales-o pe de o parte din pură curiozitate și pe de altă parte pentru că mi-am dorit să descopăr mai multe despre cum sunt prezentați Iisus Hristos și Maica Domnului în Coran.

Coranul este cartea sfântă a islamului, care cuprinde revelațiile făcute de Dumnezeu, prin intermediul îngerului Gavril și a profetului Muhamad. Întreaga învățătură din el este cuvântul lui Allah, fiind revelat pentru a răspunde tuturor cerințelor omenirii. Compus din 114 sure (capitole), ordonate în funcție de lungime începând cu a doua sură, fiecare dintre acestea fiind compusă din ayat (versete). Limba în care a fost revelat Coranul este limba araba, totodată este și limba în care se roagă toți musulmanii, indiferent de naționalitatea fiecăruia.

Isa (Iisus) în Coran este amintit de 25 de ori, musulmanii având un respect deosebit pentru el, însă îl consideră doar un profet și nu Fiul lui Dumnezeu, așa cum este perceput în creștinism. Există două capitole dedicate special lui și familiei sale.

Mama lui Isa, Maryam (Fecioara Maria) este singura femeie amintită în Coran de 70 de ori, fiind cea mai mare femeie și având și un capitol numit ,,Capitolul Mariei” (Sūrat Maryam). Potrivit Coranului, încă de la naștere a fost înzestrată cu harul divin, de asemenea ulterior a primit vestea de la Dumnezeu prin îngerul Gavril că a fost aleasă mai presus decât toate femeile.

În tradiția islamică cele două personaje din Coran sunt văzute de către musulmani ca fiind foarte cunoscute și de o importanță aparte.

Capitolul I - Isa în Coran

Din perspectiva Coranului, Muhamad a fost ultimul și cel mai mare profet al cuvântului lui Dumnezeu, iar Iisus a fost unul din predecesorii acestuia, astfel referirea la Iisus Hristos în cuvântările lui Muhamad devine explicabilă. Acesta se consideră drept edificator al adevărului, el revelând adevăratul statut al lui Iisus și al Fecioarei Maria, aducând reproșuri creștinilor pentru faptul că i-au transformat pe aceștia în „dumnezei”.

Cu toate că respinge cu vehemență calitatea de Fiu al lui Dumnezeu a lui Iisus, referirile lui Muhamad despre „profetul” Iisus se caracterizează prin respect. Referirile făcute la adresa acestuia se regăsesc în paisprezece capitole din Coran, cel mai frecvent fiind numit „fiul Mariei”. Adeseori, în aceste consemnări, el este alături de Moise, Avraam sau alte personaje biblice importante. Singurul eveniment relatat complet în Coran despre Iisus, este acela al vestirii nașterii Sale, făcută de către Arhanghelul Gavriil (cf. Lc. 1, 26-38). Iosif, logodnicul Mariei, nu este amintit deloc în Coran.

Iisus afirmă despre Sine: „Eu sunt robul lui Dumnezeu! El mi-a dăruit Cartea (Evanghelia) și m-a făcut profet! Și El m-a binecuvântat, oriunde aș fi, și mi-a poruncit rugăciune și milostenie, cât voi trăi, și bunăcuviință față de născătoarea mea! Și nu m-a făcut pe mine trufaș, nici ticălos! Și pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut și în ziua în care voi muri și în ziua în care voi fi adus la viață din nou! (sura 19, 30-33). Aceste vorbe sunt spuse de Iisus în calitate de prunc aflat în leagăn (cf. sura 19, 29). Ziua despre care vorbește Iisus, în care va fi adus la viață din nou, conform viziunii coranice, nu se referă la învierea din morți a treia zi, despre care se vorbește în Evanghelie, ci învierea ce va avea loc la sfârșitul lumii, de care va avea parte întreaga omenire. Iisus se naște cu scopul de a-și îndeplini misiunea de profet, precum Ioan Botezătorul sau alții ce au fost uciși, dar cu precădere, asemenea lui Muhamad, considerat drept cel mai mare dintre profeți. În continuarea celei spuse de Iisus în sura 19, se regăsesc cuvintele adresate într-un mod polemic de către Muhamad către creștini, punând la îndoială firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, considerând că nu se cuvine ca Dumnezeu să aibă un fiu, iar Iisus este doar fiul Mariei, „acesta este Isus, fiul Mariei! Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc!”.

Lui Iisus îi este atribuit numele de Hristos de unsprezece ori în Coran (cf. surele 4, 172; 5, 17; 5, 72; 5, 75; 9, 30 și 31), și doar de trei ori ca Iisus Hristos (surele 3, 45; 4, 157; 4, 171). Cu toate acestea, nu este susținut deloc caracterul de Mesia al lui Hristos, acesta fiind considerat cu precădere un nume propriu utilizat de creștini la adresa lui Iisus. Desemnarea lui Iisus Hristos drept Cuvântul lui Dumnezeu este îndoielnică în viziunea coranică „Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei și un duh de la El” (sura 4, 171), „O, Maria! Dumnezeu îți vestește un cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa”(Mesia, Iisus); (sura 3,45). Aceste citate denotă discordanța perspectivei coranice cu hristologia nou-testamentară despre Logosul divin, potrivit căreia Logosul veșnic al lui Dumnezeu este transpus în întruparea lui Hristos.