Literatura religioasă în perioada veche

„Întrebare: Creştin eşti?

Răspuns: Creştin.

Întrebare: Carele e omul creştin?

Răspuns: Omul creştin iaste acela om cine în Hristos creade şi viiază cum sunt tocmealele lu Hristos. Sava acela om cine creade iertăciunea păcatelor de la tatăl sfânt. Dumnezeu. că i se va da în har pren Isus Hristos.

Întrebare: De la cine te chemi creştin?

Răspuns: De la Hristos.

Întrebare: Cu ce veri adevăra că eşti creştin?

Răspuns: Cu aceaia că m-am botezat în numele tatălui şi fiului şi duhului sfânt şi crez în Isus Hristos.”

Începuturile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din răsăritul Europei. un spaţiu complex format pe temeliile tradiţiei bizantine. Începând cu sec. XVII. limba slavonă începe sa fie înlocuită treptat cu limba română.

În aceasta perioadă s-au tradus şi s-au tipărit cărţi religioase de care aveau nevoie credincioşii.

Acestea au fost cazaniile pravilele. Actele de cultură din cele trei ţări române demonstrează ca mentalitatea religioasă. caracteristică Evului Mediu. este dominantă.

Domniile lui Matei Basarab. în Muntenia. şi Vasile Lupu. în Moldova. au marcat începutul unei epoci de înviorare culturală.

Prin tipografiile înfiinţate cu sprijinul lui Petru Movila cărţile religioase se răspândesc şi contribuie la unificarea limbii romane literare.

 LITERATURA RELIGIOASĂ LA SFÂRŞITUL

SECOLULUI AL XVI-LEA

 DIACONUL CORESI

Figura diaconului Coresi. începătorul cărţii româneşti tipărite. deşi a fost în timpul din urmă obiectul a numeroase studii .articole şi polemici .ne este încă puţin cunoscută.

Coresi (cunoscut şi ca Diaconul Coresi) (d. 1583. Braşov) a fost un diacon. traducător şi meşter tipograf român originar din Târgovişte. Este autorul primelor cărţi în limba română.

Catehismul lui Coresi este alcătuit din următoarele părţi:

1. O scurtă prefaţă;

2. Decalogul;

3. Simbolul credinţei ortodoxe niceoconstantinopolitan;

4. Tatăl nostru;

5. Milcuitura(rugăciunea) şi datul de har „când îţi aduci aminte de binefacerile lui Dumnezeu”;

6. Botezul;

7. Cuminecătura.

Catehismul .deşi are .unele părţi comune cu Micul Catehism al lui Luther .totuşi nu este o traducere după acesta.

Catehismul românesc se aproprie ca fond - şi în unele privinţe şi ca forma – de Catehismul unguresc al lui Batizi .însă nici cu acesta nu corespunde întocmai.

A editat în total circa 35 de titluri de carte. tipărite în sute de exemplare şi răspândite în toate ţinuturile româneşti. facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar şi apariţia limbii române literare.

După Catehism .activitatea de tipărire a cărţilor sfinte în limba română se continuă; în răstimp de 22 de ani se tipăresc în româneşte toate cărţile care alcătuiesc. după concepţia reformaţilor. patrimoniul sacru al învăţăturilor creştine. şi anume:

Catehismul (Întrebare creştină).1559

Tetraevangheliarul. Braşov.1561

Lucrul apostolesc (Praxiul) .1563

Cazanie şi Molitvenic. Braşov.1564

Liturghier. Braşov.1570

Psaltire.1570

Psaltire slavo-română.1577

Pravilă.1570 – 1580

Evanghelie cu tâlc (Cazanie).1581