Max Weber - despre motivația religioasă a comportamentului economic

Conceptia lui Max Weber

Desi anul acesta am aniversat 142 de ani de la nasterea lui, Max Weber ramâne în continuare actual. Considerat a fi fondatorul sociogiei religiei, odata cu publicarea – chiar în anul mortii – a lucrarii „Etica protestantasi spiritul capitalismului”, ramâne, în continuare, cel mai citat sociolog. Contrar paradigmei lui Marx, cu privire la aparitia capitalismului si dezvoltarii economico-sociale, Weber sustine ca pe lânga preconditiile paradigmei marxiste un punct important în aparitia capitalismului ar fi fost reprezentat de anumite conditii de ordin religios. Astfel, prezenta inovatiilor tehnice din Asia de sud-est nu au generat schimbari în statutul economico-social existent în acele tari. Mai mult, în acele tari vreme îndelungata nu au avut loc schimbari majore.

Pe de alta parte, Spania si Portugalia au fost beneficiarele, în proportia cea mai ridicata, a bogatiilor provenite din Lumea Noua. Aurul si argintul adus din America ajungea, în primul rând, în metropolele spaniole si/ sau portugheze. Paradoxal, s-a ajuns în situatia în care productia manufacturierasi/ sau agricola sa scada. Aceasta în conditiile în care aurul provenit din America îndemna la un stil de viata specific nobiliar, încurajând nemunca. Astfel, cele doua tari îsi externalizau bogatiile aduse pentru a plati importuri de produse alimentare si nealimentare necesare. De altfel, Spania si Portugalia au fost printre ultimele tari catolice din Europa care au beneficiat de revolutia industrialasi aparitia capitalismului. Desi au beneficiat de capitaluri foarte importante si de tehnologii de ultima ora au ratat, initial, „trenul” capitalismului. O suita de factori si combinarea lor au dus la aparitia, pentru prima data, a revolutiei industriale într-o tara protestanta – Anglia. A doua tara care a beneficiat de pe urmarevolutiei industriale a fost Germania. Astfel, unul din factorii deosebiti ce au stat la baza acestor schimbari fundamentale în viata economico-sociala a fost corelatia dintre etica religioasa si comportamentele economice.

Weber traseaza o linie de demarcatie între modul traditionalist cu care societatea abordeaza problemele economice, în contrast cu spiritul care a dus la aparitia capitalismului. Un exemplu furnizat în acest sens este extrem de sugestiv. O persoana primea 1 marca pentru a cosi un pogon de cereale. Ea reusea sa coseasca într-o zi 2,5 pogoane primind astfel 2,5 marci. În momentul în care remuneratia pentru un pogon s-a marit cu 25%, la 1,25 marci, acea persoana nu a cosit 3 pogoane pe zi – lucru care de altfel nu ar fi fost prea dificil – pentru a beneficia astfel de aceasta mare oportunitate de câstig si sa câstige astfel 3,75 marci, ci a cosit 2 pogoane pe zi, primind astfel pentru munca prestata tot 2,5 marci, adica exact suma pe care o primea initial.

Motivatia era aceea ca aceaeasta suma îi era suficienta pentru un trai îndestulat. Câstigul suplimentar îl atragea mai putin decât munca mai putina. Acest tip comportamental este încadrat de Weber în asa numitul comportament traditionalist. De altfel, aceasta manifestare se remarcasi în România zilelor noastre unde, conform sondajelor de opinie, salariatii prefera un câstig mic dar sigur unuia mai mare dar nesigur. Tot în linia comportamentelor traditionale sunt încadrate si situatiile în care salariatii prefera sau urmaresc maximul confort si minimul efort, când sunt reticienti si incapabili sa se adapteze noilor metode de munca. Nici categoria întreprinzatorilor nu face nota discordanta în situatiile în care se focalizeaza pe o gama diversificata de produse si servicii si nu pe o calitate standardizata a acestora; atunci când se prefera munca în ritmuri inegale (apar astfel asa numitele „hei-rupuri”); sau – prin analogie la exemplul cu cosasul german – se multumesc sa îsi asigure niste venituri cu care sa poata duce o viata îndestulata. Tot în aceasta categorie de abordare

Max Weber s-a nascut la Erfurt la 21 aprilie 1864 si a murit la Munchen la 14 iunie 1920.

Marx sustinea ca dezvoltarea economico-sociala de tip capitalist a fost posibila dezvoltarii factorilor de productie (progres tehnic, calitatea fortei de munca, perfectionare în organizarea fortei de munca, capital) care a dus la perfectionarea relatiilor de productie si la dezvoltarea unor suprastructuri ideologice si institutionale. Astfel, ipoteza era aceea ca progresul economico-social ar fi posibil daca s-ar asigura un o baza tehnica moderna, un volum suficient de mare de capital, o forta de munca bine calificatasi un management corespunzator. Dupa asigurarea tuturor ipotezelor nu ar mai fi decât o chestiune de timp, dezvoltarea ar fi sigura.

Religia majoritara în Anglia este cea Anglicana. În Germania, religiile cele mai importante sunt cele de tip protestant (Lutherana, Calvina, Evanghelica etc.) si cea Catolica.

Comportamentul de tip capitalist a fost schimbat în sensul ghidajelor dupa o anumita etica si aplicarea principiilor rationale în afaceri. Astfel în locul urmaririi unui trai tihnit si îndestulat, preocuparea principala era în reinvestirea profiturilor obtinute. Acest fapt se realiza prin aplicarea tuturor inovatiilor tehnice posibile pentru cresterea productivitatii muncii. Renuntarea la principiul „bani suficienti pentru un trai indestulat” au dus la aplicarea productiei pe scara larga (cu preturi mai mici, un adaos mai mic, dar care asigura prin volumul mare un profit mai mare) în locul unor variante legate de mentinerea ridicata a marjei de profit coroborata cu o cantitate de bunuri sau servicii care sa asigure veniturile considerate rezonabile.

Alte caracteristici ale comportamentului traditional sunt legate de modul în care se urmareste obtinerea câstigurilor. Întreprinzatorul traditional urmareste obtinerea profiturilor prin camata, prin finantarea unor actiuni politice cum ar fi: revolutii, razboaie, exploatarea coloniala, aservirea fortei de munca, activitati în domenii de monopol sau monopson. Acest tip de abordare este puternic corelat cu evolutiile de tip politic. O parte din aceste forme de manifestare au fost vizibile în ceea ce unii au denumit etapa „capitalismului salbatic”.

La polul opus se situeaza comportamentul de tip capitalist. Se urmaresc aici obtinerea de profituri de pe urma jocului pe piete libere. Este adevarat ca aceste piete libere sunt coordonate de existenta unor reguli – reglementate de cele mai multe ori legislativ – clare, respectate de toti actorii prezenti. Operatiunile sunt evidentiate contabil, se urmaresc obtinerile de profituri din utilizarea produselor standardizate, profiturile se doresc a fi realizate pe termen lung (nu neaparat rapide si obtinute prin actiuni cu caracter speculativ).

Capitalismul presupune organizarea întreprinderilor pe criterii rationale, obtinerea de profituri pe termen lung, o

forta de munca libera, diviziunea muncii, alocarea factorilor de productie pe criteriile dictate de piata libera.

Si în timpurile premoderne au existat persoane care îsi conduceau afacerile sistematic si rational, care munceau mai mult decât angajatii lor. Particularitatea este data de faptul ca aceastea, erau cazuri izolate.

Pentru ca schimbarea de la modul traditional la cel capitalist sa poata fi efectuata a fost nevoie de masificarea acestor comportamente izolate. Acest lucru a putut fi realizat, potrivit lui Weber, odata cu aparitia societatilor în care predomina etica protestanta. Pentru a-si sustine aceasta teorie apeleaza la analiza comparativa a doctrinelor teologice existente în perioada precapitalista. Aceste comparatii îl conduc la diferentierea semnificativa a comportamentului indus de apartenenta la protestantism sau la religia traditionala (Catolica si – daca ar fi sa extrapolam – Ortodoxa). Nu trebuie exagerat si conluzionat ca parintii protestantismului (Luther, Calvin, Huss) aveau în vedere prin actiunile lor dezvoltarea de tip capitalist. Schimbarea comportamentala a protestantismului a fost a fost doar un efect secundar.

Doctrina protestanta fundamentala care, potrivit lui Weber, sta la baza acestui comportament este cea a predestinarii. Sub acest aspect protestantismul a marcat o diferentiere semnificativa în raport cu doctrinele traditionale catolicasi/ sau ortodoxa. La acestea din urma, pocainta este posibila oricând. Oricâte pacate sau orice viata ar fi avut pâna la un moment dat (uneori chiar si dupa moarte – dacatinem cont de actiunile care pot fi facute în ajutorul unor persoane decedate) un individ, niciodata nu este prea târziu pentru a intra în gratiile divine. Daca în continuare este manifestata pocainta, chiar si cele mai crunte si grave pacate pot fi iertate.

Protestantismul, prin doctrina predestinarii, introduce o noua viziune asupra vietii. Aceasta deoarece Dumnezeu alege pentru individ calea pe care acesta o va urma. Astfel indiferent de optiunea individului, Dumnezeu a ales daca acesta va fi mântuit sau damnat. Coroborat cu faptul ca individul nu stie daca a fost ales sau nu, se ajunge în situatia în care individul trebuie sa se comporte ca un ales si sa respinga orice urma de îndoiala pentru ca aceasta vine dinspre diavol. Pentru a-si depasi îndoielile individul trebuie sa se comporte ca un ales si sa lucreze tot timpul în slujba Domnului. În absenta oricarei metode sacramentale de a schimba situatia, omul trebuie sa aiba un comportament ascetic, puritan. Acest punct este pilonul principal prin care Weber face

legatura între etica protestantasi capitalism.

Se încurajeaza astfel munca si activitatea sustinuta. Credinciosul nu trebuie sa leneveasca. Nu trebuie sa doarma mai mult decât este necesar pentru a-si mentine sanatatea. Credinciosul trebuie sa foloseasca orice clipa din viata pentru a dovedi ca face parte dintre alesi. În comunitate se naste astfel o competitie. Utilitatea muncii este doveditasi justificata de rezultatele ei. Doar profitul care duce si îndeamna la lenevie sau delasare .