Mesia în Vechiul și Noul Testament

I. Introducere

Textul de studiat:

Matei 22 :41-46: « 41 Pe când erau strânşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat: 42 « Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este? » « Al lui David », I-au răspuns ei. 43 Şi Isus le-a zis: « Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: 44 « Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale?" » 45 Deci, dacă David Il numeşte Domn, cum este El fiul lui? » 46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări. »

Acest text face referire la un text mesianic din Vechiul Testament, si anume la Psalmul 110.

In prima parte a lucrării vom prezenta o perspectiva a Vechiului Testament cu privire la Mesia.

In cel de al treilea capitol vom prezenta o perspectiva talmudica despre Mesia, iar in cel de al patrulea se va studia textul propriu-zis.

II. Mesia în Vechiul Testament

De alungul Vechiului Testament, se conturează imaginea proeminentă a lui Mesia, cel de care s-au legat toate speranţele poporului evreu. Năzuinţele şi aspiraţiile naţiunii alese de către Dumnezeu, se oglindesc, aproape perfect, în conceptul mesianic dezvoltat de scrierile vechi testamentare. Se pot, prin urmare, identifica câteva caracteristici ale persoanei şi activităţi lui Mesia, din perspectiva Vechiului Testament.

Vom prezenta doar aspectele privind umanitatea, divinitatea lui Mesia, punându-le in legătura cu Psalmul 110, in care sunt prezente aceste aspecte.

1. Divinitatea şi umanitatea lui Mesia în Vechiul Testament

1.1. Dubla natură a lui Mesia

Una dintre cele mai controversate probleme teologice este cea a naturii lui Mesia, deci implicit a lui Isus. Pentru a înţelege cât mai bine Persoana lui Mesia este necesar să se accepte faptul că Acesta are două naturi într-o singură persoană: Dumnezeu adevărat şi totuşi om, cele două naturi înglobându-se în una şi aceeaşi Persoană indivizibilă.

În continuare se va urmări, dintr-o perspectivă vechi-testamentară în mod specific, cum este prezentată fiecare din cele două naturi. Sunt câteva titluri sau nume generice acordate lui Mesia în Vechiul Testament, acestea subliniind fiecare într-un mod concret una din cele două naturi. Umanitatea este reliefată de expresiile: Fiul Omului, Fiul lui David, Fiul lui Avraam, etc. Iar aspectul divinităţii este evidenţiat cu ajutorul titlurilor de: Dumnezeu, Domn, Iahweh, El, Elohim şi după cum se va observa în cele ce urmează, mai sunt şi alte elemente care argumentează în favoarea divintăţii lui Mesia. Umanitatea lui Mesia este larg acceptată din perspectiva Vechiului Testament, însă divinitatea privită ca atribut al profilului vechi-testamentar mesianic, este un subiect controversat. Argumentaţia afirmaţiilor următoare se rezumă la textele canonice ale Vechiului Testament, chiar dacă acest concept de Mesia divin pare anacronic în contextul monoteismului iudaic.

1.2. Mesia persoană divină

Referinţa cea mai clara în aceasta privinţa este Zaharia 13.7 , unde Dumnezeu vorbind despre Mesia afirmă, “tovarăşul Meu”. Isus Însuşi în Noul Testament repeta acest concept de egalitate, “Eu cu Tatăl una suntem” (Ioan 10.30). Egalitatea aceasta este una substanţială, existenţa Lui fiind una veşnică, diferenţele dintre Tatăl şi Fiul constând doar în ce priveşte compartimentarea lucrării, activitatea fiecăruia fiind specifică, relaţiile dintre Cei doi fiind de natură mutuală.