Mijloace și metode de rezolvare a disputelor etnico-religioase

Marea majoritate a războaielor religioase apar, se dezvoltă şi se desfăşoară acolo unde mecanismele consacrate medierii conflictelor eşuează. Ιncapacitatea guvernelor de a media un conflict apare frecvent datorită prăbuşirii imperiilor, precum imperiile coloniale europene din Africa sau imperiul sovietic din caucaz şi Asia centrală. Astfel de „state eşuate” (în care autoritatea guvernamentală este ca şi inexistentă), fie că nu au avut niciodată un guvern puternic ori guvernele lor au fost subminate datorită unor condiţii economice, lipsei de legitimitate sau intervenţiei din afară. constructiviştii subliniază că religia nu este un fapt imuabil care, în mod inevitabil, duce la război. este construită social în sensul că simbolurile, miturile şi amintirile pot fi modificate de-a lungul timpului. Manipulatorii politici şi grupurile extremiste folosesc puterea emoţională a simbolurilor religioase şi/sau etnice ca să reclădească preferinţele unei comunităţi mai mari nu neapărat ca număr. Uneori, multe conflicte religioase izbucnesc fiindcă una sau ambele părţi preferă să intre în conflict decât să coopereze. pe lângă faptul că actorii raţionali se confruntă în condiţii structurale de anarhie, dilemele cu securitatea implicate în etapele de început ale conflictului religios apar din manipularea simbolurilor emoţionale de către partea care preferă violenţa. Acolo unde există state eşuate, unii analişti cred că cei din afară ar trebui să ignore suveranitatea şi să afirme dreptul de a interveni pentru a-i proteja pe cei ameninţaţi. potenţiale surse de conflict religios apar, cu predilecţie, în zonele de confluenţă între culturi şi mari unităţi civilizaţionale.

Ameninţările generate de conflicte religioase au un caracter complex, divers, imprevizibil şi multidirecţional ceea ce face extrem de dificil procesul de adoptare şi aplicare a măsurilor de prevenire a conflictelor.

Ιnteresul economic este unul dintre factorii principali ce stau la baza diferendelor religioase. criza religioasă trece, destul de rapid, din domeniul religiosului în cel al politicului, în fapt un conflict religios fiind în sine un conflict politic cu actori religioşi. caracterul religios este dat prin prisma grupului (grupurilor) religioase implicate în conflict. Din păcate, „istoria nu moare”: vechile diferende religioase revin cronologic, factorul psihologic fiind exploatat de către marile puteri, în funcţie de interesele lor, în manipularea populaţiilor prin stimularea, exacerbarea anumitor convingeri religioase, naţionaliste, autonomiste, anumitor idei şi mentalităţi ce se reflectă în normele social-comportamentale.

pericolele religioase sunt complexe, profunde şi perpetue, datorită faptului că religiile „adevărate” (naţiunile) au rădăcini istorice îndelungate cu civilizaţii, culturi şi valori fundamentale bine stabilite într-un spaţiu delimitat sau în continuă delimitare determinată de evoluţii neliniare, imprevizibile şi aleatorii datorate tendinţei de autonomizare zonale pe criterii etnice, presiuni exercitate de anumite grupuri pentru federalizarea unor state sau presiuni pentru obţinerea de privilegii pentru anumite etnii de către state identitare sau organisme internaţionale.

Tendinţa de rearanjare a noilor actori internaţionali statali şi non-statali pe scena internaţională bazată pe multipolarism, prin gruparea şi regruparea unor puteri regionale, duce la crearea de noi echilibre, dar şi noi adversităţi. conflictul intervine atunci când o etnie, respectiv reprezentanţii unei anumite comunităţi religioase „solicită dreptul la un statut colectiv, la un teritoriu propriu, la un sistem de autoconducere sau autoguvernare”, probleme care sunt considerate de statul naţional în care subzistă, sau nu, respectiva grupare drept ameninţătoare la suveranitatea şi integritatea sa. provocările, riscurile, ameninţările etnice sunt generatoare de crize şi conflicte de acest gen.

cAPΙToLUL Ι

coNFLΙcTUL eTNΙco-ReLΙGΙoЅ

Preocuparea privind locul pe care îl joacă religia în planul relaţiilor internaţionale este surprinzător de recentă, întrucât multă vreme religia a fost vehement combătută de unii sau tratată, de alţii, ca o „cantitate neglijabilă” sau uitată undeva în podul istoriei

Religia poate fi un factor de stabilitate sau de instabilitate într-o zonă, regiune sau chiar la nivel planetar. Ιnstabilitatea la care am dorim să ne referim are în vedere, din punct de vedere evolutiv, ameninţarea, riscurile, conflictul, războiul. Pentru foarte mulţi oameni religia este un mod de definire a personalităţii lor, dar şi a aparteneţei lor la o anumită comunitate, indiferent unde acesta este localizată.