Misiunea și slujirea ortodoxiei la împlinirea a 120 ani de autocefalie

În 2005 se împlinesc 120 ani de la dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, 80 de ani de la ridicarea acesteia la supremul rang de Patriarhie si, totodata, 90 de ani de viata ai Intâistatatorul acesteia, Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Izvorând din predica Sfântului Apostol Andrei si pastrând aceasta apa vie de-a lungul secolelor, Biserica parintilor nostri, a prins radacini puternice pe acest pamânt.Ea s-a dezvoltat si si-a înscris o bogata istorie, asa cum cunoastem noi si cei ce ne-au calcat brazda dainuirii, aducând valori nepieritoare atât pe tarâmul vietii noastre de doua ori milenara, cât si pe tarâmul mai larg al crestinitatii. Istoria noastra arata ca, necontenit, Biserica Ortodoxa, mama spirituala a poporului român, si-a desfasurat activitatea în strânsa legatura cu cea a statului, schimbarile importante intervenite în evolutia acestuia fiind urmate de modificari corespunzatoare în organizarea Bisericii stramosesti.

Întemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime, atunci când Duhul Sfânt - în chipul unor limbi ca de foc - S-a pogorât asupra Sfintilor Apostoli, aflati în Ierusalim. Au fost botezati atunci ca la trei mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau obste de credinciosi (cf. F. Ap., cap. II). Noua învatatura s-a propovaduit în Ierusalim, apoi în alte orase ale Tarii Sfinte, la început printre iudei. Din deceniul al cincilea al veacului întâi, Sfintii Apostoli si-au început lucrarea misionara si în „lumea pagâna”, potrivit poruncii pe care le-a dat-o Mântuitorul Însusi înainte de înaltarea Sa la cer, de a învata si a boteza „toate neamurile” (Mat. 28, 19). Avem stiri doar despre lucrarea misionara a Sfintilor Apostoli Petru si Ioan, dar mai ales a Sfântului Pavel, din cartea „Faptele Apostolilor” (cu relatarea detaliata a celor trei „calatorii misionare” ale Sfântului Pavel) sau din Epistolele pe care le-au scris ei însisi. Trebuie sa retinem ca Sfântul Apostol Pavel si unii dintre ucenicii sai L-au propovaduit pe Hristos si în Peninsula Balcanica, deci în teritorii învecinate cu Dacia, unde traia pe atunci si o populatie traco-getica romanizata.

Sfântul Andrei, Apostolul geto-dacilor („scitilor”). Lucrarea misionara a celorlalti apostoli ai Mântuitorului printre „neamurile pagâne” este cunoscuta numai din traditie, fixata în scris mult mai târziu. Pe noi, ca români, ne intereseaza activitatea Sfântului Andrei, care a predicat în teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra, Dobrogea de mai târziu, cunoscut în izvoarele antice sub numele de „Scitia”. În anul 46 al erei crestine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior, iar în anul 297, în timpul lui Diocletian, a devenit o provincie aparte, numita „Scythia Minor”. Traditia privitoare la aceasta predica „apostolica” în Scitia este întâlnita în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort în cursul persecutiei împaratului Decius (249-251), iar în secolul IV apare în Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei, care a preluat-o dupa o lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). În sprijinul evanghelizarii acestui teritoriu de catre Sfântul Andrei, se pot invoca si câteva „marturii indirecte”. Exista, de pilda, câteva colinde si creatii folclorice dobrogene si din stânga Prutului, care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirma acelasi lucru: „Pârâiasul Sfântului Andrei”, „Apa Sfântului” sau „Pestera Sfântului Andrei” (aceasta se vede si azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropierea granitei româno-bulgare). Din Epistola Sfântului Apostol Pavel catre coloseni reiese ca si „scitii” au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu (3, 11).

Fara îndoiala ca Sfântul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre geto-dacii si grecii din coloniile întemeiate pe tarmul Marii Negre (Pontul Euxin), înca din secolele VII-VI i. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei veniti la Hristos ca episcopi si preoti, asa cum a facut si Sfântul Apostol Pavel în calatoriile sale. Numai asa se explica faptul ca cele mai vechi stiri privind organizarea bisericeasca sunt din Scytia Minor. De altfel, tot dupa traditie, Sfântul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi Varna, în Bulgaria, în apropierea granitei) pe ucenicul sau Ampliat, pe care Biserica Ortodoxa îl praznuieste la 31 octombrie. Episcopul (sau episcopii) peste care „si-a