Mitropolitul Varlaam al Moldovei

A. Introducere - Lumină peste timp

Prin importanta şi diversificata sa activitate, mitropolitul Varlaam şi-a înscris numele în rândul marilor ierarhi cărturari ai istoriei poporului român. Acest vas ales al lui Hristos a fost din pruncie umbrit de darul Duhului Sfânt şi înzestrat cu multă înţelepciune şi râvnă pentru cele dumnezeieşti. Căci neavând părinţi bogaţi şi învăţaţi, s-a făcut părinte luminat al Moldovei, învăţând pe toţi frica de Dumnezeu şi dreapta credinţă ortodoxă.

Pe lângă viaţa sa duhovnicească şi marile îndeletniciri administrative, a fost şi un mare cărturar al secolului al XVII-lea.

Legat de numele acestui cărturar este faptul că Biserica a ajuns la un nivel de strălucire pe care aceasta nu îl mai cunoscuse încă din vremea lui Ştefan cel Mare.

Ca egumen al Mănăstirii Secu, arhimandritul Varlaam a povăţuit cu multă înţelepciune duhovnicească această obşte timp de 24 de ani, reuşind să crească mulţi fii sufleteşti şi să formeze pe valea Secului o adevărată lavră monahală, vestită în toată Moldova, Mănăstirea Secu devenind o vatră isihastă de rugăciune, de gândire şi de trăire ortodoxă.

În luna august a acestui an s-au împlinit 351 de ani de la mutarea „în casa de lut a moşilor săi” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei.

În aceste trei veacuri şi jumătate, numele, prestigiul şi chipul luminos al marelui Mitropolit nu au contenit să sporească în măreţie şi strălucire. Recunoştinţa pioasă a poporului binecredincios, „de la vlădică la opincă”, nu a putut fi limitată nici de trecerea timpului, nici de ostilitatea ideologiei ateiste faţă de Biserică.

B. Biografia Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei

I. Sfinţenia vieţii.

S-a născut în anul 1580 dintr-o familie de răzeşi din părţile Vrancei cu numele Moţoc, posibil din neamul boieresc al vornicului Moţoc de pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu. Există numeroase ipoteze conform cărora satul naşterii nu este bine precizat. Unele păreri susţin că locul său de naştere este reprezentat de satul Baloteşti, altele, de satele Capoteşti – azi dispărut – Purceleşti, Cofeşti, toate situate pe malul Putnei. Probabil din botez se numea Vasile. Se cunosc patru din fraţii şi surorile sale cu fii lor.

Fiind crescut în spirit de bun creştin, simţind o chemare aleasă, a decis să îşi fructifice harul primit de la Dumnezeu integrându-se în colectivul Mănăstirii Neamţ. Atras fiind de activitatea vestitului egumen Dosoftei de la Schitul lui Zosima şi de petrecerea sihaştrilor de pe valea pârâului Secu, tânărul Vasile Moţoc s-a stabilit aici aproximativ prin anii 1590-1592. Formându-se din punct de vedere duhovnicesc şi temperamental întocmai cu egumenul Dosoftei, timp de cincisprezece ani, a deprins dragostea de Dumnezeu şi multă cunoştinţă de carte, unde a învăţat limbile grecească şi slavonească.

Călugărit la Secu sub numele de Varlaam, a ajuns curând egumen al mănăstirii. Pe lângă grijile gospodăreşti, egumenul Varlaam a avut şi frumoase preocupări cărturăreşti. Acum a tradus în româneşte lucrarea ascetică Scara sau Leastviţa Sfântului Ioan Scărarul. Această lucrare a reprezentat ani de-a rândul o „scară” pe care au urcat la cer, în veacurile următoare, cete de călugări şi călugăriţe din sihăstriile codrilor Moldovei, sporind fiecare în parte nimbul de lumină al celui ce a ostenit la tălmăcirea ei.

Căutând sfat şi rugăciune, cucernicul domn al Moldovei, marele ctitor încununat cu lumina muceniciei, Miron Barnovschi, din multele lumini duhovniceşti moldoveneşti, şi-a ales ca povăţuitor şi ocrotitor pe Cuviosul Varlaam de la Secu.

Datorită rodnicei sale activităţi cărturăreşti, cât şi a vieţii sale îmbunătăţite, a fost hirotesit arhimandrit. Hirotesirea sa ca arhimandrit, reprezintă de asemenea un semn evident al respectului deosebit pentru viaţa sa sfântă.

A ajuns în curând unul din oamenii de încredere ai domnitorului Miron Barnovschi. Acesta din urmă, împreună cu mitropolitul Atanasie Crimca au încredinţat arhimandritului Varlaam o misiune la Kiev şi Moscova, în iarna lui 1628. A purtat pe braţele sale de la Suceava la Moscova moaştele Sfântului Mucenic Iacob Persul. A fost însoţit de câţiva dregători şi călugări având asupra lui mai multe scrisori de recomandare către ţarul Mihail Feodorovici al Rusiei şi către Patriarhul Filaret Nichitici al Moscovei, din partea lui Miron Barnovschi şi a lui Atanasie Crimca în care se arăta că este trimis în Rusia ca să cumpere icoane pentru Mănăstirea Dragomirna şi pentru alte două biserici ctitorite de domnul moldovean. Este vorba de o serie de icoane ale sfinţilor dragi lui şi anume: purtătorul de biruinţă Gheorghe şi Ioan cel Nou, împodobite cu scene din martiriul lor, precum şi ale Sfinţilor Mucenici Procopie şi Mercurie. Aceste icoane împodobeau bisericile aceluiaşi voievod şi evlavios ctitor Miron Barnovschi.

În drum spre Moscova, solia s-a oprit la Kiev, unde era egumen al Lavrei Pecerska fiul de domn român Petru Movilă. Varlaam i-a predat manuscrisul unui Octoih slavon de la Neamţ, cerut de Petru Movilă în vederea tipăririi unei noi ediţii slave îndreptate (Octoihul a apărut la Lvov, în 1630, fiind închinat lui Miron Barnovschi şi lui Petru Movilă; pe carte apar şi stemele celor două ţări româneşti, în care domnise tatăl său, Simion Movilă). După o şedere de câteva zile, solia a pornit spre Moscova, primind acum şi scrisori de recomandare către ţar şi patriarh, din partea lui Petru Movilă şi a mitropolitului Iov Boreţki al Kievului. Ajunşi la Moscova, solii moldoveni au fost primiţi în audienţă de ţar, la 4 martie 1629. Varlaam a comandat apoi mai multe icoane – după modelul ales de el – la doi zugravi din Moscova. A zăbovit în capitala Rusiei aproape un an, nefiind terminate icoanele. Cu toate acestea, la 20 decembrie 1629 a plecat spre ţară, dar fără icoane.